Secretul

28.Dean

Toata noaptea l-am cautat pe Kyle dar nimic.Sunt extenuata la proriu.Nu am de gand sa ma mai reintorc la conacul familie Wiliams asa ca ma hotorasc sa merg la casa mamei mele adoptiva Cristal.Ajung rapid si intru pe usa fara sa mai bat.
      -Mama,esti acasa?strig eu,dar nimic.Probabil e in vreo calatorie.Ma duc in sufragerie si s-ar pe canapea.Iau una dintre perne si imi asez capul pe ea.Nu dupa mult timp ochii mi se inchid incet si adorm.Dar nu dureaza mult pana aud niste pasi la etaj.Tresar speriata si ma ridic rapid.Ma apropii incet de scari si ma uit la etaj,dar nu pot vedea nimic.Incep sa urc scarile si ajung la etaj,dar nu vad pe nimeni.Din camera mamei vad o umbra.Ma apropii si stau in dreptul usii pregatita pentru orice.Nu mai stau pe ganduri si intru in camera apucand-o strans de gat.Era o femeie cu parul blond,la fel de inalta ca mine.
         -Cine esti si ce cauti aici?zic eu pe un ton raspicat.
         -Aaa,aici locuiesc.O intorc rapid si o vad pe mama.
        -Mama!zic eu si o iau strans in brate.Ma bucur atat de mult sa te vad!
         -Si eu scumpo.Ce faci aici?zice desprinzandu-se din imbratisare.
         -Imi era doar dor de casa.Am crezut ca esti in vreo calatorie de afaceri si ca sunt sigura in casa,de asta am reactionat asa.Imi pare rau.zic eu putin jenata.
         -Nu-i nimic draga.Haide sa stam si noi putin de vorba.Pregatesc niste ceai.Mergem in bucatrie si o vad cum pune ibricul pe foc.Deci spune-mi scumpo,cum merge scoala?Te-ai acomodat.Mi intreaba ea zambitoare.
Pai da...avand in vedere ca nu m-am mai dus de vreo 2 saptamani.
        -E excelent mama!o mint eu zambitoare.Am o gramada de prieteni  ccu care ma inteleg bine.Dar tu?Cum merge cu munca?
         -Destul de bine.Tocmai am terminat proiectul din Japonia.Japonezii aia sunt niste oameni minunati!rade ea inveselindu-ma si pe mine.
          -Mi-a fost dor de tine mama.spun eu intinzandu-ma sa o imbrtaisez.
          -Si mie scumpo.zice mangaidu-ma pe spate.Restul zilei am facut o zi mama-fiica.Ne-am uitat la filme,am gatit si ne-am simtit bine impreuna.Sunt sigura ca mama mea biologica nu ar fi facut niciodata asa ceva pentru mine.
         -Ar trebui sa ne culcam.Maine o sa am din nou calatorie si tu ai scoala,asa ca haide!zice ridicandu-se de pe canapea.Noapte buna.Ma imbratiseaza si dupa incepe sa urce scarile.Urc si eu sus si ma indrept spre camera mea,dar o aud pe mama cu imi zice numele cu un glas spart.Intru in camera si o vad pe mama intinsa pe jos intr-o balta de sange.
        -Mama!zic eu panicata!!Nu,nu !zic eu incepand sa plang.

          -Cine ti-a facut asta?o intreb eu incet.Vad o foarfeca pe masa si ma tau rapid la mana.Sangele unui membru al familiei Black poate sa vindece orice rana.Doar anumiti membri au acest dar,din pacate unul dintre ei sunt eu.Ii intind mana mamei,dar ea da din cap in semn de nu.
         -Stiam cine esti cand te-am adoptat scumpo.Toata lumea a ales sa te vada ca un monstru controlat de tatal tau,dar eu am stiut ca ai un suflet pur si daca primesti afectiune o sa poti sa te controlezi.Trebuie sa-ti salvezi familia Emma.Exista un blestem asupra voastra,sunteti inzestrati inca de cand v-ati nascut cu un virus care va transforma in monstri fara suflet.Dar exista un leac.Adevarul se ascunde dupa tabloul cu masti.
         -Poftim?
          -Trebuie sa gasesti acel leac si sa iti salvezi familia.Pentru mine.Ai grija de tine bine?Te iubesc scumpo.zice strangundu-ma de mana.
         -Mama...zic eu cu glas spart.Se uita la mine cu ochii inlacrimati si imi sopteste:
          -Va fi bine.Capul ii cade intr-o parte,iar respiratia si inima ei se opresc.
          -Nu!urlu eu.O iau in brate si o tin strans.
          -Doare,nu?Sa-i vezi pe toti cei dragi tie cum mor,unul cate unul.se aude o voce.Imi ridic capul si il vad pe nenorocitul de Dean.
          -Cum ai putut!Ai omorat-o!tip eu ridicandu-ma nervoasa indreptandu-ma spre el.De ce?Ce ti-a facut ea?Hm?
El se uita plictisit la mine si imi spune:
          -Trebuia sa moara,Em.E pentru binele tau.
           -Pentru binele meu?Mi-ai omorat mama!
           -Nu era mama ta oricum!tipa el.
Ma uit dezgustata la el,care se uita la mine indiferent.
          -Cine esti?Ce vrei?Esti si tu o marioneta a tatei care provoaca doar durere?Pentru ca daca esti te felicit,ba chiar te aplaud.Ai reusit sa distrugi ultima farama din mine care a ramas intreaga.Acum poti sa pleci si sa te duci sa-l slujesti inapoi pe rege!urlu eu cat ma tin plamanii.El sta si se uita in continuare la mine.Pleaca!strig eu.
        -Nu pot sa fac asta.Tu..chiar nu intelegi asta nu?se uita trist la mine.
         -Despre ce tot vorbesti?Sta putin pe ganduri si se uita atent la mine.
          -Eu te cunosc.
          -Asa si?E normal sa ma cunosti avand in vedere ca esti una dintre marionetele lui tata.
          -Nu sunt o marioneta!zice dintr-o data nervos.Strigatul lui ma sperie asa ca ma dau mai in spate.Eram prieteni.Raman muta la afirmatia lui convinsa ca e o minciuna.Nu mint.Eram prieteni.Eram inseparabili.Nu iti amintesti?
        -Nu.spun eu rece.Cand s-a intamplat asta?
        -Aveam 5 ani si tu 4.Tati nostri se intelegeau bine asa ca uneori cand se intalneau la noi acasa,te aduceau si pe tine.Tu erai genul de fata draguta,generoasa,mereu cu zambetul pe buze.Eu eram genul de baiat dificil,care nu vorbea cu nimeni si nu aveam  niciun prieten.Te vedeam aproape saptamanal,dar niciodata nu aveam curajul sa vorbesc cu tine.Cand am implinit 14 ani,mi-am facut curajul sa ma apropii de tine si te-am salutat.Cum ti-am mai spus eram un ciudat,dar surprinzator m-ai salutat inapoi si ai vorbit cu mine.Din ziua aceea am devenit inseparabili.Faceam totul impreuna,citeam,cantam tot ceea ce se putea face.Am ramas uimita de tot ceea ce mi-a spus.Dar de ce nu tin minte toate acele lucruri?
        -De ce nu imi amintesc?intreb eu.
        -E vina mea,dar nu iti fa griji.Important este ca acum stii cine sunt.Femeia asta a trebuit sa moara.Cu ea prin preajma nu puteam vorbi sau nici macar apropia de tine.
       -De ce?Ea imi dorea doar binele!Te-a indepartat doar pentru ca erai un pericol pentru mine!zic eu facand cativa pasi in spate.
       -Nu.Nu face asta!Te implor!
        -Doar pleaca!Ma prinde strans de brate si imi prinde capul brutal obligandu-ma sa ma uit in ochii lui.
       -Ce vrei de la mine?intreb eu cu glas spart.
        -Tot ceea ce vreau esti tu.Tot ce am esti tu.zice apropindusi fata mai mult de a mea.
        -Atunci de ce nu imi amintesc nimic de tine?spun eu pe un ton grav.
        -Pentru ca sunt mort.
  

Heiii!!!Ce faceti?Bun sa va explic.Dean este un nou personaj in carte,dar este si unul esential.Emma si Dean erau buni prieteni in copilarie,dar Dean a disparut intr-un tragic accident.Emma a fost atat de distrusa incat si-a creat un  loc in mintea ei in care sa-l puna pe Dean.A decis sa-l uite.Sper sa va placa!