Darkbrooke I Aruncată în vis

Douăzeci

  Camera lui Chris nu era deloc aşa cum mă aşteptam. Pot spune că am fost surprinsă, când mi-a deschis uşa celei de-a patra camere de la etaj. De ce anume, nu ştiu. Poate mă aşteptam la o cameră simplă, lipsită de postere, iar mobila incluzând doar strictul necesar. Întâlnisem de multe ori descrierea unei astfel de camere în romanele mele.

Sau poate mă aşteptam să fie aşa cum întâlneai în filmele cu adolescenţi: postere cu fete îmbrăcate în costum de baie, aşezate pe motociclete. Sau poate haine aruncate peste tot, un pat nefăcut...

Dar nu eram nici în cărţi, nici în filme, iar camera lui Chris era... normală.

De fapt, era identică cu a mea, din punct de vedere al design-ului. Excepţie făcând conţinutul bibliotecii.

La mine, rafturile de deasupra biroului erau pline de cărţi. La Chris, descopăr aranjate le fel de grijuliu pe cum procedam şi eu, mai multe albume muzicale. Iar în loc de măsuţa de toaletă, pe care eu o aveam plină de farduri sau bijuterii, la el se afla un sistem audio home cinema.

— Eu, mă duc să-mi schimb hainele şi vin imediat, spuse Chris.

Îmi eliberă mâna şi se scărpină la ceafă, stânjenit. Ezită un moment lângă mine, neştiind ce anume să facă sau să mai spună.

— Simte-te ca acasă, adăugă, dregându-şi glasul.

Făcu un pas mai aproape de mine, dar ezită din nou. Probabil ar fi vrut să-mi mai spună ceva, sau chiar să mă sărute...

Orice ar fi fost, momentul trecuse, iar el se depărta acum de mine. Deschise dulapul, luând primele haine pe care le găsise şi, cu o ultimă privire spre mine, părăsi camera.

Nu pot să cu chicotesc. Clatin din cap, zâmbind larg şi îmi întorc privirea spre cameră.

Asemănarea izbitoare cu camera mea mă făcea să mă relaxez puţin. Poate dacă aş fi închis ochii, mi-aş fi putut crea iluzia că sunt acasă, ocrotită de pereţi camerei mele.

Dar când închid ochii şi trag aer în piept, ceva nu se potriveşte. Parfumul florilor uscate din camera mea este înlocuit de discreta aromă a unui parfum bărbătesc şi fum de țigară.

Un moment mă alarmez, fiind în acest loc străin şi familiar, în acelaşi timp. Dar asociez mirosul din cameră cu prezenţa lui Chris, şi mă simt de parcă aş fi fost îmbrăţişată de el.

Dintr-o cameră alăturată, auzeam apa curgând la duş.

Mă apropii de biblioteca lui muzicală, admirându-i colecţia.

Era cu adevărat impresionantă, având o largă gamă de genuri muzicale şi cântăreţi. Descopăr albume cu rock din ani '50, muzică din ani '60 până în '70 şi '80. Rock-ul anilor '90, rap şi pop. Sunt prezente chiar şi CD-uri cu muzică country şi jazz.

Deşi cultura mea muzicală nu era foarte variată, recunosc câţiva dintre artişti, în principiu pentru că i-am ascultat şi eu. Găsesc cred că toate albumele lui Snoop Dogg şi Eminem, Michael Jackson, dar şi Justin Timberlake.

Existau albume originale sau descărcate de pe internet, dar cei drept avea o colecţie complexă. Unele dintre cele originale erau ori ediţie limitată, ori nu erau încă lansate.

Ceea ce-mi ridica mie întrebarea: cum de a făcut Chris rost de ele?

Mă întorc spre sistemul audio. Vreau să-l pornesc, dar mă tem să nu înceapă să ţipe vreuna din melodiile rock.