Darkbrooke I Aruncată în vis

Cinci

  ― Bine, frate, dacă aşa zici tu, spuse KC, ridicându-şi berea şi ciocnind-o voios cu Jamie.

După discuţia cu Chris, din parcare, ne-am întors pe terasă, unde eu am încetat să mai vorbesc. Însă el nu avea nici o problemă în a-şi relua discuţia cu Jay despre fata din Moonbrooke. Aparent, KC încerca de mult timp să fie cu ea.

Sincer, eu nu vedeam motivul pentru care s-ar agita atât. KC era un tip tare drăguţ. Avea tot timpul părul aranjat şi un farmec care împingea orice fată spre el. Chiar şi pe mine mă cucerise, iar eu îl simpatizasem pe când eram copii, abia înțelegând ce înseamnă atașamentul faţă de o altă persoană. Alta, în afară de mama.

― KC, te străduieşti prea mult, spun plictisită.

Până în acel moment privisem doar în jos, refuzând să mă implic direct în vreo conversaţie. Nici acum nu-mi ridicasem capul din paharul aproape gol, aflat în mâna mea, însă catadicsisem să le arunc celor doi prieteni măcar o privire printre gene. Una pe care m-am străduit să mi-o păstrez doar plictisită, respingând imboldul de a-mi da ochii peste cap.

― Haide Luna, râse Jay. Nu-mi zice că eşti geloasă pe Elena!

Deci Elena era pretinsa fată?

Ca să fiu sinceră, habar n-aveam cine este această Elena. Dacă mi-ar arăta cineva o poză cu ea acum, iar în cinci minute şi-ar face apariţia, n-aş ştii să spun cine e. Ăsta era interesul pe care îl ofeream eu fanteziilor lui KC. Oricât de drag îmi era băiatul, n-aş putea spune că aş fi curioasă să-i aflu detaliile vieţii amoroase.

Preferam inexistența vieţii mele sentimentale.

― Geloasă? întreb surprinsă, ridicându-mi cu totul privirea din pământ. Nici pomeneală! Doar se chinuie prea mult, continui, privind în gol, însă pentru următoare parte, mă concentrez asupra lui KC: Fii tu însuți. O să vezi cum vine singură la tine.

KC mă privi o clipă dezorientat, apoi se aplecă şi mă sărută pe obraz. Îşi întinse braţele şi mă strânse într-o îmbrăţişare puternică. Am simţit cum îmi pocnesc câteva coaste.

― Au! protestez, cu răsuflarea tăiată. KC, mai am şi oase în corp.

― Scuze.

Gestul lui mă surprinse. În ciuda faptului că-mi petreceam foarte mult timp cu ei, şi eram vizibil mai sociabilă în preajma celor cu care am copilărit, dovezile de afecţiune nu erau foarte multe. Deşi făceam glume şi ne sărutam pe obraz când ne întâlneam – chiar dacă pentru mine asta se întâmpla destul de rar –, îmbrățișările sau săruturile pe obraz fără nici un motiv nu erau dese pentru mine.

Da, restul prietenelor mele păreau obişnuite cu asta, însă în mod ciudat, eu eram excepţia de la regulă. Nu că asta ar fi singura pe care o încălcam.

Mă eliberă, oasele mele fiindu-i recunoscătoare. Mă întorc spre Jay, strâmbându-mă cât pot de tare.

― Maimuţo! spuse şi îmi aruncă una din expresiile lui scălămbăiate.

Încep să râd, simţindu-mă, pentru prima dată în această seară, în largul meu.

― De ce e aşa de încântat KC? întrebă Mark, dezorientat.

Replica lui îmi aminti că nu eram singuri la masă. Nu aveam nici un motiv, dar tot eram ruşinată să le arăt oamenilor cum sunt în realitate.

― Pentru că Luna are dreptate, răspunse KC, lăsându-şi mâna să cadă peste umeri mei. N-are sens să mă prefac că sunt altfel. Am să fiu eu însumi şi cam asta e.