Darkbrooke I Aruncată în vis

Paisprezece

  — Cred că ar mai trebui şi să lucrăm, murmură Chris cu buzele încă lipite de ale mele.

― Poate, aprob doar pe jumătate. Dar mai stai puţin.

Mâna lui alunecă pe spatele meu, apăsându-se de talia mea. Se aplecă şi mai multe spre mine, forţa sa făcându-mă să mă las pe spate.

Buzele lui se desprinse de ale mele, coborând pe linia maxilarului, spre gât şi sărutând medalionul ce se odihnea la baza gâtului meu. Atenţia lui reveni asupra buzelor.

Nu credeam că cearta mea cu Chris ar fi avut finalul dorit de el, dacă şi-ar fi dorit altul.

După ce mă obligă să-l privesc în ochii, câteva clipe am rămas aşa, uitându-ne intens unul la altul.

Privirea lui era severă, fiind nemulțumit de prezenţa şi gesturile lui Nick. Dar aceeaşi privire rece era acum plină de iubire, iar gura lui, care fusese contorsionată de dezgust, o strivea acum pe a mea, fiind tandră şi fermă în acelaşi timp.

Când se pregăti să-mi spună ceva, buzele lui se aflau peste ale mele, începându-şi un dans pasional. Limba lui îmi invadă gura exact cum o făcu în depozitul de alcool.

Diferenţa e că acum nu ne-am oprit după un singur sărut. Fiecare era urmat de un altul şi altul, până ce şirul minutelor scurse au ajuns aproape la vreo două ore.

Dar nu voiam să se oprească. Fiinţa mea era învăluită de iubire şi plăcere, topindu-se în braţele lui şi fiind mai apoi remodelată.

Cu fiecare apăsare a buzelor sale, inima îmi lovea dureros de tare coastele, trimiţându-mi prin tot corpul valuri de plăcere. Dacă era după mine, cu siguranţă asta era senzaţia pe care o avea o pasăre în zbor.

Degetele mele s-au strecurat pe sub marginea tricoului său, trasând modele sau urmând liniile fine de pe spatele lui. Împinsesem atât de sus materialul, dornică să văd mai mult, încât îl obligasem să şi-l scoată.

Mi-am trecut mâinile prin părul său, ciufulindu-l sau jucându-mă cu firele mătăsoase.

― Dacă visez, şoptesc între două săruturi, atunci sper să nu mă trezesc niciodată.

― Atunci vei muri, îmi atrase el atenţia.

Se depărtă de mine, privindu-mă în ochii.

Chipul său era expresia tandreții şi iubirii. Era tot atât de blând pe cât am ştiut întotdeauna că este. Dar o mică pată de îngrijorare îi eclipsă trăsăturile frumoase. Ochii săi căpătară o umbră, întunecându-le lumina, pe care o iubeam nespus.

Ştiam că expresia aceea înnegurată era cauzată de mine. Drept urmare, îmi lipesc mâna de obrazul său, urmărindu-l cum îşi culcă capul în palma mea.

― Atunci o să mor fericită, îi mărturisesc, simţindu-mă copleşită de adevărul acestei confesiuni.

Iubeam viaţa mai mult decât orice. Mai mult chiar şi decât Chris sau familia mea. Adoram senzaţia pe care o aveam când trăgeam aer în piept, sau când inima mi se lovea de coaste în momentele tensionate. Senzaţia de a fi vie era şi va fi întotdeauna prima mea iubire.

Dar n-aş ezita să pierd această dragoste în favoarea acestui moment, când eram privită cu atât de multă iubire de Chris. Ştiam cât de prostesc suna să-ţi dai viaţa pentru cineva, dar în momentul acesta eram atât de fericită şi de iubită, încât oricum nu mai conta.

Dacă toate astea nu erau decât un vis, când mă voi trezi oricum aveam să fiu captivă în suferinţă.

― Nu vreau să mori, spuse el, vocea fiindu-i chinuită de sentimente. Nu pentru mine.