3 luni.Au trecut 3 luni de la oribilul accident.Inca imi aduc aminte de sunetele scoase de ambulanta si politie.Peste tot erau doar mici particele din carosabilul lovit de pom.Ceata groasa si ploaia ce deabia aparusera acoperea absolut tot.Parintii mei fiind prinsi sub bucatile alea de fiare,morti,eu fiind aruncata la 3 m distanta de locul accidentului.Nu simteam nici o durere,eram complet amortita.Unul din doctori se indreapta spre mine panicat,ma intreaba daca sunt bine,ce vad si alte chestii care nu m.i le mai aduc eu bine minte.Acel moment mia ramas tatuat pe creier....
-Hei,esti cu mine?Min!!
Clipesc de doua ori si revin la realitate.
-Esti ok?
-Da...eu...da,sunt ok..
-Ai auzit ceva din tot ce am zis?
-Da..faina poveste....
-Nu ai auzit nimic,nu?
-Absolut nimic...
-Mersi...
-Scuze,eu doar ma gandeam la accident....
-Min,trebuie sa uiti,a trecut,lasa in urma!Revino-ti!
-Ok,ok,unde a plecat Li?
-A plecat acum 20 de minute...
-Da?Ok,atunci ma intorc acasa..
Ma ridic de pe fotoliul pe care tocmai stateam.
-Min!
-Ce e?
-Vezi sa nu te omori singura..
-Ok..
Ies pe usa bibliotecii in care eram si ma indrept spre iesirea din scoala.Un tunet puternic imi atrage atentia si ma dau inapoi speriata.
-Perfect!Un cosmar!Inchisa in scoala acum!*spun oftand*
Intru inapoi in scoala si incerc sa sun pe cineva,fratele meu,ca de obicei,are telefonul inchis, matusa mea(ea are grija de noi)la servici fiind,nu poate raspunde.
Ma indrept spre biblioteca. Prietena mea?nicaieri, perfect, unde o fii plecat ?
Ma indrept usor pe coridorul gol.Intru in clasa de chimie.
-Sehun?
Statea pe scaun,cu un caiet in mana.
-Min,buna!
Nu pot sa cred ca e aici,dupa ce ca nu pot sa vorbesc cu el pentru ochii aia ai lui ma topesc,si zambetul ala ce te face sa nu poti sa vorbesti,e ceva imposibil dar real.
-Hei!
-Ce faci aici?
-Plo...a...ploaia..
Pe bune,balbaiete,perfect,esti cea mai geniala persoana Min,bravo!
-Da,e urat rau...
-Tu ce...f...faci aici ?
-Studiez,am ramas cam in urma...
-Aha...
-Tie foame?
-Nu,mersi...
-Sigur?O,haide,cred ca nu plecam de aici in seara asa...
-Ok,dar de unde luam mancare?
-Haide...
Imi face semn sa il urmez.Ne indreptam spre cantina.Usa era incuiata.
-Si acum?
-Fi atenta!
Scoate din buzunar o micuta agrafa.O roteste in clanta si usa se deschide scartaind.
-Dupa tine...
-Mersi...
Intram.Aprinde luminile.Deschid usa bucatariei si intru incet.Sehun vine din spate.
-Ne apucam de treaba?
-Ok...
-Ce facem?Ce iti place?
OMG...
-Pai,nu stiu....imi plac...clatitele?
-Nu cred,si mie!
-Pe bune?
-Dap...
-Ok,sa ne apucam de treaba!
Iau un sort din cuier si Sehun la fel.Scot faina,oua si restul ingredientelor.Desfac punga cu faina,desfacand-o cam mult,din greseala dand putin pe Sehun.
Rad si imi pun mana la gura.
-Ah...asta e razboi!
Ia un pumn de faina si arunca in mine.Iau si eu alt pumn de faina si il pun in cap.Am tinut-o tot asa pana faina se termina.
-Cum arat?
Am ramas blocata,inghit in sec si spun...
-Arati ca unchiu dupa ce vine de la munca..
-Ce meserie are unchiul tau?
-Exterminator...
-Wow....eo...
-Dap...
-Sa stii ca iti sta bine cu faina in par!
-Pe bune?
-Da...foarte bine...
-M..ultume..multumesc...
Se apropie de mine rapid si ma prinde de sold.Se uita direct in ochii mei si zambeste usor in coltul gurii.
-Sehun...
-Min...
-Eu....eu te....
-Stiu,si eu te plac,Min!
In momentul ala ploaia se opri,incredibil ha?Prietena mea apare fugind.
-Min...eu..o sa va las...acum..o sa...plec...
Dap,cam asta a fost capitolul,ne vedem data viitoare,bye~
