Am plecat de acasa cu gandul ca nu o sa il mai las sa ma raneasca din nou,m.am saturat.M-a durut destul ca sa ma mai gandesc la el in felul ala,sa il sarut iar cu gandul ca o sa il iubesc din nou...azi va fi altfel...
Ajung in parc si ma asez langa fantana unde obisnuiam sa stam.Tot ce nu inteleg e de ce nu imi spune odata ce simte,de ce se ascunde asa?Gandurile imi invaluie mintea,speriindu.ma cand aud telefonul.Scot telefonul din buzunarul gecii.Era el.Raspund.
-Ce?
-Iarta-ma...
-Nu iti vreau scuzele,Jaehyun...
-E prea frig afara ca noi sa fim asa distanti...
-Crezi ca frigul de afara schimba ceva?Nu o sa te iert niciodata...
-Dragostea mea...
-Ce?
-Uitate in dreapta...
Imi intorc capul spre dreapta si il vad printre fulgii de zapada ce incepusera sa cada.Ma ridic si il privesc.
-Te iubesc...
Las telefonul in jos de la ureche.Imi zambeste in coltul gurii si se indreapta usor spre mine.Merg spre el si il strang in brate.
-Si eu te iubesc...atat de mult...
Se desprinde din imbratisare si se uita la mine.
-Imi pare rau...
-Pentru ce?
-Pentru ca te.am ranit,ca te.am facut sa suferi,imi pare rau...
-Stiam,doar vroiam sa o aud de la tine...
Rad.
-Vezi?Esti mult mai frumoasa cand zambesti...
-Zambesc pentru ca sunt cu tine...pentru ca te iubesc...
Se apleaca incet si ma saruta,buzele lui fiind atat de reci si uscate,dar atat de dulci.In sfarsit simteam ca il iubesc atat de mult,in sfarsit aveam un motiv pentru care sa traiesc.Traiesc pentru a-l iubi...
Asta a fost capitolul cu Jaehyun,sper ca v.a placut,ne vedem la urmatorul,melodia de data asta este de la NCT-Fire Truck,cu totusi ca este de ceva timp,eu nu ma mai satur de ea..v-am pupat...byeee!!!
