Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Dominik și facultatea 1

După ce am ieșit din clădire, eu și Dominik ne îndreptăm spre o mașină, iar el îmi face semn să urc, dar eu mă împotrivesc

  -Ce ? De ce nu urci ?

  -Nu plec nicăieri fără bijuteria mea ?

  -Care bijuterie ? spune el dar eu deja mă îndepărtam de mașina neagră tunată, mai fac câțiva metri, mă pun pe motor, îmi caut cheile și le găsesc, nu mă mir, dar Dominik se uita la mine nedumerit.

  -Ce? Nu plec nicăieri fără motorul meu, ia-o tu înainte și eu te urmez, simplu.

  -Bine, și mergem câțiva kilometri, ajungem în fața service-ului, cobor de pe motor și îl aștept pe Dominik să coboare

  -Ăsta e locul unde vei lucra, hai să facem turul, bine ?

  -Bine, câți oameni mai lucrează aici ?

  -Tu și eu, uneori !

  -Adică vom lucra împreună ?

  -Doar când ești depășită sau nu sunt plecat cu vreun transport.

  -Dar ce transportați ?

  -Nu e treaba ta !

  -Bine, bine !

  -Lăsând asta la o parte, unde ai învățat să te bați așa ?

  -În România, pe timpul liceului .

  -Dar ai avut noroc că mai luat prin surprindere.

  -Elementul surpriză ! spun zâmbind

  -Începi să fii chiar de gașcă, deci aș vrea să te întreb, cum nu ai pentru azi nimic de făcut la service, mă întrebam dacă nu vii cu mine la antrenamente ?

  -Voiam să fac niște cumpărături, dar le pot face și mai târziu.

  -Bine, deci ține-te după mine, după câțiva kilometri și ajungem.

Coborâm și intrăm în blocul de 3 etaje. Am pășit înăuntru, erau câțiva băieți acolo, Dominik se duce la antrenor, iar ușa de la intrare în sala uriașa se deschide brusc și pe ea intră chiar Marco.

  -Măi, măi, cum ai ajuns mătăluță aici ?

  -M-a adus Dominik, nu i-a ajuns bătaia din birou, spun și începem amândoi să râdem.

  -Alo, sunt și eu pe aici, afirmă Dominik supărat.

  -Glumeam și noi puțin.

  -Bine, lasă gluma și zi cu ce vrei să începi, dar oricum azi le încerci pe toate, spune Dominik.

  -Aveți loc unde trageți cu arma ?

  -Da, normal, de ce ?

  -Ca să nu mă faci de râs din prima la karate, zâmbesc nevinovat.

  -Bine vino după mine !

Acestea fiind spuse merg după Dominik în parte cealaltă a camerei, toată lumea s-a oprit din ce făcea ca să mă privească cum trag cu pistolul. Dominik așează ținta și îmi aruncă un pistol. Mă așez în poziție de tragere, respir ușor și trag fix în centru, nici nu am observat când Marco a ajuns lângă mine.

  -Wow, în centru! se uita la mine uimit, pentru o fată te descurci destul de bine, cu ce fel de pistoale te-ai antrenat până acum?

  -Modele clasice, spun și scot de la spate pistolul meu și i-l dau să îl țină.

  -Umbli cu pistolul după tine ?

  -L.A. e un loc periculos, nu știi ce te așteaptă după colț.

Mai trag de câteva ori, după care merg la karate, tot cu Dominik, care sigur își vrea revanșa. Ne punem în poziție de luptă și începem. Am încasat și eu și el cam același număr de pumni, majoritatea în abdomen.
După luptă, Dominik îmi dă câteva sfaturi și mișcări noi, ca să mă coordonez mai bine. Am mai lucrat la aparate, după care am plecat pe motorul meu spre casă.

Ajung în fața blocului, parchez motocicleta și mă duc spre lift, urc până la etajul 6 și mă îndrept spre apartamentul meu.
Intru în camera cu numărul 152. Mă uit prin cameră și mă bucur că a ajuns mobila, iar bagajele stăteau grămadă în mijlocul camerei, îmi dau seama că mi-e foame și trag o fugă până la magazinul de pe colț, când intru iarăși în apartament, rămân șocată când îi vad pe Marco și pe Dominik holbându-se la grămada de bagaje din hol.

  -Alo, voi ce căutați aici ?

  -Păi, ți-ai uitat pistolul și am vrut să vin să ți-l dau, iar Dominik a venit cu mine, spune Marco.

  -Aaa...scuze, spun în timp ce Dominik vine să mă ajute cu cumpărăturile.

  -Dacă tot am venit până aici, ce spui dacă ne lași să te ajutăm cu mobila și bagajele.

  -Sinceră să fiu, nu ar strica încă 2 perechi de mâini.

Băieții au mutat mobila, în timp ce eu mă ocupam de bagaje, și terminăm destul de repede.

  -Băieți, vă rămân datoare pe viață, acum că am terminat de aranjat pe aici ce spuneți de ceva de mâncare, clătite ?

  -Sigur, de ce nu !

Fug repede la bucătărie și încep să gătesc, după ce termin și așez masa, scot din frigider sticla de vin care am cumpărat-o și îi servesc pe băieți.

  -Mâine nu ai ore ? Și abia te-ai mutat ? mă întreabă Marco

  -Da și da, dar am auzit de locul liber la service-ul dumneavoastră și am pornit spre sediu, plus de faptul că nu mai aveam răbdare până soseau bagajele.

  -Noi trebuie să plecăm, mai avem un transport astă seară, mâine la service ,după ore ?

  -Da, domnule !

  -Spune-mi Marco, mă enervează domnule.

  -Bine,domn...Marco.

  -Asta ai făcut-o intenționat.

  -Probabil.

Băieții au plecat, am încuiat ușa și m-am dus să fac un duș. După duș, am mers direct la culcare, eram obosită la maxim

   La media e poza lui Dominik