Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Atacul

Alfonzo mă ținea în brațele lui, îl priveam în ochi,se apleacă ușor să mă sărute,buzele noastre aproapre fac contact,mă ridic puțin pe vârfuri, dar momentul nostru e distrus de telefonul meu care suna de pe masă. Oftez, lăsându-mă de pe vârfuri pe călcâi,mai oftez o dată și îmi lipesc fruntea de pieptul lui. Rup îmbrățișarea și merg cu capul plecat până la măsuță,iau telefonul și mă uit la număr, Marco.

-Marco ! Am încurcat-o,e vina ta dacă mă ceartă ! zic și mă uit la Alfonzo cu ochi de copil nevinovat . Martini chicotea întruna pentru un cap de mafie.
Mă uit iarăși la telefon,trag aer în piept și răspund.

*convorbire telefonică*

-Alo !

-Rose ! Avem nevoie de ajutor ! Rușii ne-au atacat la depozit, suntem încolțiți ! Vino cât poți de repede !

* convorbire încheiată *

-Fir-ai al dracului, Igor ! spun și pun telefonul pe masă,fug pe scări, îmi iau hainele mele, și fug iarăși jos,unde Martini și Alfonzo se uitau la mine șocați, îmi iau telefonul și mă întorc spre Alfonzo .

-Unde mi-ai pus pistolul ?

-E în mașină . Ce s-a întâmplat ?

-Știam de la bun început că Igor vrea să se verse sânge,i-a încolțit pe toți la depozit. Marco are nevoie de arma lui secretă,de cea mai bune la tras cu arma,de mine.Tu nu poți apărea acolo, sigur te vor recunoaște,du-mă acasă iar tu te întorci. Eu îi atac pe la spate.

-Dar pot să te ajut !

-Igor e problema mea,din cauza mea Marco e în pericol, azi unul din noi v-a dispărea. Du-mă acasă ! Acum ! strig la el și ies în fugă spre mașina lui, mă ajunge din urmă și ne urcăm de-odată . Pornește în viteză , mă uit la el cum e încordat tot.

-Promite-mi că te întorci acasă !

-Nu ! Te pot ajuta !

-Nu ! Vei înrăutăți situația ! Dacă te recunoaște, se v-a lua de tatăl tău din cauza mea.

-Ba nu !

-Ba da ! Promite-mi ! Pentru mine ! spun și simt cum se oprește mașina.

-Dacă te omoară ? Îl omor eu ! Oricum ar fi tot război va fi !

-Da ! Dar trebuie să păstrăm elementul surpriză ! Te rog ! Du-te ! spun și ies din mașina , mă urc pe motor și îl văd pe Alfonzo că întoarce . Pornesc și mă îndrept spre periferia orașului, unde se află depozitul.
Conduc ca o maniacă și ajung în câteva minute.Depozitul avea luminile aprinse,iar focurile de armă răsunau,opresc motorul la câțiva metri distanță, măcar să încerc să le fac o surpriză. Fug până la intrarea principală, ușile erau deschise pe jumătate. Mă ascund după lăzile de acolo și trag spre doi ruși, îi nimeresc și fug spre buncărele din partea de vest. Mai împușc un rus,dar simt o mână pusă la gura mea iar una pe talie,îmi smulge pistolul din mâini și îl aruncă . Simt o batistă pusă la gura mea și un miros ascuțit. Totul se întunecă și nu mai simt decât două mâini care mă aruncă pe umărul lui și faptul că a luat-o la fugă.

Aud motorul unei dube,se oprește, ușile se deschid, îl aud pe Igor vorbind ceva în rusă cu matahalele lui. Sunt aruncată iarăși pe umărul cuiva, încerc să mă mișc,dar îmi dau seama că sunt într-un sac. Deschid o usă mare și îl aud pe Igor.

-Salutare amice ! Ți-am adus un cadou, ce am vorbit acum o lună

-Pune-l jos ! E de bine sau de rău ?

-E o persoană, deci e de bine.

-Mai bine veneai cu o sticlă de votcă și ne distram puțin ! Vocea asta îmi e cunoscută ! Dar de unde ?

-Și ce am aici,e tot de distracție ! zice Igor.

-Bine ! Arată-mi !

-Scoate-o din sac ! spune Igor
Sacul se ridică , eram într-o încăpere așa cunoscută , stăteam în fund pe podea,m-am uitat în jur și era sufrageria lui Martini. Ridic privirea și îl văd pe Igor zâmbind ca un idiot, alți 2 ruși, în dreapta era Martini care îmi făcea cu ochiul și semn din mână să mă calmez.Alfonzo tocmai intra în cameră nervos,când a dat cu ochii de mine,s-a dus lângă tatăl lui iar acesta i-a dat un cot în abdomen,dacă mă mai uitam în ochii lui,sfășiați de groază și îngrijorare, mă apucam de plâns,așa că m-am întors spre Igor.

-Unde m-ai adus , Igor ?

-La un partener de afaceri , capul mafiei italiene ! spune iar eu mă uit la Martini

-Și eu ce treabă am cu mafia italiană ?

-Păi,acum o lună m-a întrebat despre Principessa della Mafia, iar eu i-am promis că într-o zi te v-a vedea. Iar acea zi a sosit ! Până și porecla asta te atrage spre Italia, poate ești destinată să devii sluga lui.

-Serios ? M-ai atacat pe la spate ca un laș,ca să mă lași pe mâna partenerului tău,nici nu ești în stare să îți rezolvi singur neînțelegerile ! zic și îl privesc cu superioritate.

-Dar nu îl las doar pe italian să se distreze ! spune și se depărtează de mine.
Mă ridic de jos , și vâd un pistol pe măsuță,mă întorc spre Igor care ținea un pistol îndreptat spre mine. Mă aplec repede să pun mâna pe pistol,dar Igor apasă pe trăgaci, simt o durere în abdomen,dar nu o bag în seamă. Iau pistolul și îl îndrept spre Igor ,apăs pe trăgaci și îl nimeresc în umăr. Cade la pământ ,iar oamenii lui sar să îl ajute. Martini și Alfonzo sar pe mine și mă prind.

-Plecați din casa mea ! Duceți-l pe Igor la spital ! Noi ne ocupăm de Principessa. spune Martini

-Rose ! Nu rămâne așa ! stigă Igor

-Bagă-ți amenințările în fund ! strig fix când au ieșit pe ușă.
Arunc pistolul pe jos și pun mâna pe abdomen,mă uit la degetele mele si erau roșii de sânge. Simt cum amețesc și aștept impactul cu podeaua,dar în schimb simt două brațe cum mă iau stil mireasă lipindu-mă la pieptul lui, trag aer și simt parfumul lui îmbătător, aș fi vrut să îi spun să stea calm, că nu e prea grav, deși nici eu nu știam , dar întunericul mă înghite.

Deschid ochii și observ că totul e alb în jurul meu,dar îmi sare în ochi o pată de culoare pe o canapea,mă uit mai atent și observ că Alfonzo dormea ca un prunc,e așa de dulce când doarme.Mă holbam la el,când aud ușa trântindu-se de perete, îmi întorc atât de repede capul, încât am amețit,simt două mâini cum mă împing să stau pe spate, iar pe Ramona o aud strigând pe hol în gura mare că m-am trezit. Amețeala trece și îl observ pe Marco holbându-se la mine. Alfonzo apare și el lângă mine strângându-mă de mână,dau să mă ridic dar Marco mă ține culcată pe pat.

-Dă-mi drumul , Marco ! spun simțindu-mi vocea parcă gâtuită

-Nici nu mă gândesc ! Domnișoară,vei sta la pat până vei fi externată ,clar ?

-Da,frățioare ! spun și mă las moale pe pernă.

-Mă duc să îl întreb pe doctor când plecăm de aici . spune și iese pe ușă,rămânând doar cu Alfonzo.

-Ce s-a întâmplat cu Igor ? întreb eu.

-E teafăr !

-Momentan ! spun și zâmbesc pervers