Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Drăguț și grijuliul

De 3 săptămâni stau între patru pereți,plictiseala ar atinge cote maxime,dacă nu ar fi existat Ramona și Alfonzo. Ramona vine cam în fiecare zi,mă ajută să recuperez orele pierdute și m-a înscris la un curs de desen,din cauza mâzgâlelilor mele făcute din lipsă de ocupație,care culmea au ieșit bine.Lăsând la o parte asta,cel mai tare m-a bucurat compania lui Alfonzo,24 din 24. A dormit cu mine în fiecare seară , m-a obligat să mănânc,eu una nu aveam poftă,dar el se ruga de mine făcând ochii de cățel care îi ies destul de bine,se ruga până mâncam tot. Cel mai tare mă bucura faptul că a stat cu mine mereu,alungând plictiseala și singurătatea.În fiecare seară ne culcam abia după ce mă strângea în brațe și mă săruta pe frunte. Ai spune că felul lui de a fi,nu e normal pentru un viitor cap de mafie. Înțeleg faptul că sunt o mare împiedicată,dar oare cum mă vede el ? Ca pe o pacoste ! Am fost împușcată de două ori în câteva luni ! Totuși se poartă așa de drăguț,parcă i-ar face plăcere. Pe lângă el,care e perfect,eu sunt un Beautiful Disaster Nu știu ce vede la mine,dar ador faptul că e așa de grijuliu,ador totul la el. Azi trebuie să ies din spital, dimineață când m-am trezit, Alfonzo nu mai era în sală și nu l-am văzut nici la amiază,în locul lui a venit Marco. După ce a semnat actele de externare,false, eu cică am fost internată din cauza unor iritații de piele,ce să zic,doctorii trebuie să fi luat bani grei pe țeapa asta. S-a întors la mine cu un zâmbet uriaș pe față, nu îmi miroase deloc a bine.

  -Ce pui la cale,michiduță ?

  -O surpriză de recuperare ! spune și îmi face semn să ies pe ușă,eu pornesc în față iar el merge în spatele meu. Ieșim afară,mă urc în dreptul lui Marco ,deoarece nu am voie să îi conduc noua bijuterie, un Mercedes negru mat,superb. În loc să pornească motorul se întoarce la mine și zâmbește ca un tâmpit.

  -Ce ai ? Ce te porți așa de ciudat ? zic și mă uit la el incriminatoriu.

  -Păi,o surpriză nu e surpriză dacă nu o urmez pas cu pas ! spune și scoate din buzunar o eșarfă albastră,o scutură prin fața mea și îmi zâmbește ștrengărește.

  -Haide,serios ! Știu că mi-ai încuiat motocicleta cu multe lacăte și așa mai departe,chiar vrei să sufăr și mai tare ? Când îmi imaginez motorul meu legat cu lanțuri ca să nu mă ating de ea ,mă înțeapă inima ! zic și fac un semn teatral cu o mână pe inimă și una pe frunte.

  -Simțul umorului nu e avariat absolut deloc ! O să îți placă ideea mea. spune și îmi leagă eșarfa la ochi,după care simt cum îmi sunt legate și mâinile.

A pornit motorul și am mers jumătate de oră după calculele mele,deși după plictiseala și entuziasmul meu,am mers cam două ore. Nu doar eu eram plictisită,l-am plictisit,disperat și pe Marco,prin întrebarea : " Am ajuns ! " repetată din două în două minute.Până la urmă s-a oprit motorul iar norocul meu, că aveam centura pusă de Marco ,de nu,pupam parbrizul. S-a auzit portiera și simt două mâini cum mă scot din mașină și mă pun pe propriile picioare.

  -Ce dracu e cu tine Marco? Mai întâi zâmbești ca un tembel, după îmi spui de o surpriză , culmea,mă legi la ochi și la mâini ,conduci ca un apucat și acum ești nervos. Mă doare brațul,din cauza apucăturii tale ! Urăsc surprizele ! Spune ce îți coace mintea aia a ta bolnavă ! Ai reușit să mă enervezi și colac peste pupăză, mă doare abdomenul de la starea de nervi. Nu am murit din cauza gloanțelor,dar tu o să mă bagi în mormânt ! Unde ești ? Pariu că te amuză starea mea fără apărare. Imediat ce trece efectul calmantelor,îți găuresc cu un Revolver fundul ăla de maimuță.

  -Vezi ce a trebuit să suport tot drumul ! Ți-am spus că e norocoasă dacă nu o arunc pe geam. De aici e a ta timp de 4 săptămâni,vezi că nu are voie nici un fel de efort,tu răspunzi de ea de acum în colo,eu vin doar în vizită,iar bagajele sunt pe drum. Succes ! Vei avea nevoie ! spune Marco și aud o portieră după o mașină plecând în trombă.