Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Răzbunare

M-am urcat în avion,mi-am închis telefonul de când am plecat,iar mașina lui Ricardo a rămas la aeroport,am dat-o pe mâinile celor de la pază. Privesc pe geam peisajul frumos , adică par că îl privesc,defapt îmi fac un plan. Rușii cu siguranță nu știu de tunelul meu secret din pivniță până sub scări,dacă își vor imagina că voi intra pe ușa din față cu mâinile la ceafă strigând : Mă predau ! vor avea o surpriză uriașă. Trebuie să îi iau prin surprindere, să lupt până la capăt pentru viața mea și a celor dragi. V-a trece și asta ! Cumva ! Cel mai tare mă doare când mă gândesc la Alfonzo,cred că e foc și pară. Dar trebuie să mă înțeleagă ! Ce ar fi făcut el în locul meu ? Același lucru ! În joc e viața unei persoane iubite, nu pot risca să aștept ca toată mafia italiană să mă ajute. Sunt pe cont propriu. Nu trebuie decât să rămân în viață și să îi păstrez la fel pe Danilo și Giovani. Cât de greu poate fi ? Offf !
Mă las pe scaun și închid ochii, îmi vin în minte clipele petrecute cu Alfonzo. Buzele lui peste ale mele,parfumul lui bărbătesc care mă amețește,umerii lui lați și brațele puternice,care îmi oferă starea de siguranță.Mi-aș dorii să fie aici și să mă țină în brațe,iar eu să stau în poala lui cu mâinile după gât trăgând în piept parfumul lui. S-ar putea ca mâine,Igor,să îmi facă felul,eu să mă sting și să nu mai fiu, nu vreau să mă gândesc la suferința care îl va acapara în clipa în care inima mea nu v-a mai bate. Va face un șoc, dar nu am altă soluție. Ce ar fi trebuit să fac ? Să aleg să îi aduc capul lui Martini ? Nu aș fi fost în stare să fac asta nici dacă în locul lui Giovani era Alfonzo. Nu am coloană vertebrală să fac asta pentru nimic în lume. Mai ales că e o persoană atât de bună la suflet. Nici dacă zicea numele lui Ricardo nu aș fi putut.

Avionul aterizează,iau autobuzul și pornesc spre periferia Florenței.Afară e beznă. Am coborât două străzi distanță și am pornit pe jos . Am ținut telefonul închis mereu , dar nu am de gând să îi deschid acum,aș putea fi localizată, iar numărul de apeluri și mesaj de la Alfonzo,ar fi ca un pumnal în inimă.Scot pistolul din geantă și îl pun la spate,cu greu am trecut cu el de controale,dar am reușit. Ajung în spatele casei și observ că toate luminile sunt aprinse, dar nici o mișcare, mă așteaptă ! Mă apropii de pivniță,vechea mea evadare din locul ăsta mizerabil,numit acasă. Casa era frumoasă,amintirile erau neplăcute,când aveam 12 ani, Danilo mi-a făcut o farsă și m-a închis în pivniță 6 ore. Asta era o glumă ușoară,față de ce era în stare. Deșchid ușor ușile și intru cu grijă,măcar să încerc să îi iau prin surprindere. Noroc că știu locul ca în palmă,de nu,îmi rupeam gâtul împiedicându-mă de chestiile lui Giovani, adică ale lui Alessio,verișorul meu.Aici le ascunde Giovani, împielițatul de Alessio are 12 ani și e pus pe șotii ,seamănă cu mine,clar ! Găsesc celelalte scări,urc ușor și ajung la oblon. Îl ridic ușor și privesc în jur. Nici o mișcare ! Ies de acolo și pun oblonul la loc ușor. Mă ridic încet ca să nu dau cu capul de scări,văd un rus mare cât un tanc stând pe canapeaua din sufragerie,mă strecor pe la spatele lui și îl lovesc cu latul palmei după cap, iar acesta cade lat. Mă ascund după ușă și cuier, alt rus vine și îl pleznește pe cel de pe canapea,care sforăie de zor. Mă duc la spatele celui de-al doilea și îl scot și pe el din funcțiune ,încerc să îl prind, dar e prea greu și cade pe podea cu zgomot. Mă retrag , dar apare alt rus care mă împinge spre canapea,mă împiedic de cel de jos și cad peste canapea,mă rostogolesc și mă ridic repede în picioare. Alt rus mă prinde de la spate și îmi ia pistolul. Îl aruncă și ajunge în mâinile lui Danilo, chiar atunci intră Igor zâmbind ca un idiot.

  -Unde e Giovani ? țip la Danilo

  -E într-o vacanță în partea cealaltă a Italiei,la munte cu mătușa și verișorul tău. Ți-am făcut o favoare și nu i-am amestecat,ar trebui să îmi mulțumești . spune Igor

  -Mulțumesc ! Totuși ai o inimă bună ! spun eu

  -Nu am făcut decât să îți întorc primul favor . spune el