Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

De ce ți-e frică ?

Frica se citea în ochii mei ca într-o carte deschisă.Martini îmi ținea mâinile cu palmele în sus, iar cu degetele mari trasa cerculețe,era chiar relaxant.

-Mie îmi poți spune ce ai visat ! Te vei simții mai bine !

-Am coșmare de genul ăsta în fiecare noapte,dar tot nu m-am obișnuit cu ele.

-Și ce visezi ?

-Pe Belikov care spune că mă lasă pe mâna lui Igor, Belikov dispare,Igor îmi tot spune că sunt proprietatea lui,după apare Alfonzo legat,Igor îl împușcă în cap iar pe mine mă strânge de gât spunându-mi că voi muri de mâna lui.povestesc visul pe scurt și simt cum lacrimile își fac loc în ochii mei,Martini mă ia iarăși în brațe,ceea ce mă liniștește.

Pe ușă intră Alfonzo,cu un pahar de apă și niște haine,îmi întinde paharul,iar eu îl dau pe gât cât ai zice pește.Îmi întinde hainele , mă ridic de pe pat și fug la baie.
Aștept cu urechea lipită de ușa ca să aud ce vorbesc ei.Nimic de rău ,doar că Martini e bucuros de faptul că fiul său e așa grijuliu cu o fată,că se cunoaște de la o poștă că mă place( aș minți dacă aș spune că mie nu îmi place de el ), că ar trebuii să stea mai mult pe lângă mine,deoarece îi place schimbarea asta a lui Alfonzo.
Mă depărtez de ușă și mă uit să văd ce mi-a dat Alfonzo: un prosop,o cămașă dea lui albă și lenjerie neagră( nu vreau să știu de unde le are sau cum de a nimerit mărimea sutienului ). Fac un duș rapid,reușind să nu îmi ud părul,iau lenjeria și cămașa care îmi era cam mare,până sub fund,largă,iar mânecile la fel,le-am îndoit până la coate și am ieșit din baie.Martini se pregătea să iasă din cameră,iar Alfonzo stătea la marginea patului,în fund,amândoi uitându-se la mine din cap până în picioare.M-am oprit în mijlocul camerei,și simțeam cum mă înroșesc,cum lumina era aprinsă,aceștia observă,Martini tușește spre fiul lui,iar Alfonzo înghite în sec, făcându-mi semn să vin la el. Îmi îndrept spatele și pășesc spre pat ,mă așez ușor jos lângă Alfonzo care mă prinde într-o îmbrățișare de urs.

-Ce ne facem cu coșmarul tău ? Cum am putea să scăpăm de el ? Acum mi-sa părut mai puternic ca celelalte ! De ce ți-e frică ?

-De ce pune la cale Igor ! Dar asta e între noi doi ! Nu trebuie să îți faci griji ! Serios ! spun și îmi pun mâinile pe umeri lui

-Cam greu,când văd frica din ochii tăi,frică care se arată în fiecare noapte prin coșmarul tău

-Serios ! Nu e nimic grav !

-Hai la culcare ! Noaptea asta nu te scap o clipă din ochi. spune și mă trage în brațele lui,lăsându-se ușor pe pat.Îmi aranjează părul care era în ochii mei câteva secunde mai devreme,îmi bag fruntea în scorbura gâtului lui, închizând ochii.Mâna lui dreaptă era sub capul meu,iar stânga era așezată pe talia mea strângându-mă la pieptul lui.Îl aud pe Martini cum chicotește și stinge becul după care închide ușa. Simt cum ia mâna de pe mea și trage un cearșaf peste noi ,după care își pune mâna înapoi pe talie.Mă sărută pe frunte după care trage puternic aer în piept. Fac și eu la fel,bucurându-mă de parfumul lui și de starea de siguranță.Totul devine negru.

Razele soarelui mă deranjează, scoțându-mă din somnul meu liniștit.Mă întind ușor,după care deschid ochii,privesc în jur și observ că sunt singură,mă ridic ușor și îmi aduc aminte de seara trecută,de grija lui Alfonzo și zâmbesc ca o tâmpită.Merg spre ușă,o deschid ușor și dau de Martini care venea spre mine.

-Neața,drăguță ! Cum ai dormit ? zice Martini zâmbind

-Bine ! Mulțumesc ! zic și roșesc aducându-mi aminte de seara trecută,chicotește ușor după care îmi face semn să îl urmez.

-Mă bucur,dragă ! Acum hai să mănânci ceva ! mergem pe un hol după coborâm niște scări, face la dreapta și intrăm în bucătărie.
Rămân stană de piatră când îl văd pe Alfonzo doar în niște blugi,atârnâd de bazin,cu boxerii la vedere,cu spatele la noi, învârtind într-o tigaie.Martini chicotește la reacția mea după care tușește să îi atragă atenția fiului său.Alfonzo se întoarce spre noi,cu o farfurie în mână, zâmbind ștrengărește,atunci mi-am dat seama că stăteam cu gura deschisă,am închis-o repede și am înghițit în sec.

-Așează-te la masă ! Imediat termin micul dejun ! spune și se întoarce la tigaia de pe aragaz, înghit iar în gol,și îl urmez pe Martini care a luat-o înaintea mea.Ne așezăm la masă,iar Alfonzo așează trei farfuri cu șuncă prăjită și ouă-ochi. Încep să mănânc și să mă uit mai mult în farfurie si la Martini ca să nu mă înec.După micul dejun mă îndrept spre scări,ar trebuii să plec de acum,Marco cred că a turbat,dar nu ajung la scări că îmi aud telefonul cum cântă versurile mele preferate în italiană,semn că mă sună cineva .

Se io corro,tu mi segui
Se ritorno,ti risedi
Lo sono il mostro,tu mi hai creato
Un resto del cuore e il piu grande peccato.
(Dacă aș alerga,tu m-ai urma
Dacă mă întorc,tu ai râde
Eu sunt monstrul,tu m-ai creat
O odihnă a inimii și cel mai mare păcat )
Ajung la telefon și apelul se închide,vreau să sun înapoi dar sunt întreruptă de Martini.

-Profunde versuri !

-Mi-se potrivesc !

-Cum așa ? întreabă Alfonzo

-Belikov . spun și dau din umeri

-Știi italiană ? întreabă Martini

-Sono rumero con i parenti in Italia .

-În ce parte a Italiei ? se bagă Alfonzo

-Casa unchiului e în Florența, dar mare parte din timpul petrecut acolo vara,sunt pe motocicletă la mare

-Deci cunoști teritoriul !

-Prea bine,e iadul pe pământ !

-De ce ? Marco mă privea mijiș

-Unchiul încearcă să mă protejeze,așa transformă vacanța mea într-o închisoare. Dar e atât de orb încât nu îsi dă seama că mi-a pus dădacă un dobitoc de traficant de arme,tipul ăla era să mă omoare de mai multe ori. Și tot eu sunt aia neascultătoare.

-Traficant de arme ??? strigă Alfonzo

-Un prieten din copilărie !

-Știi să îți alegi prietenii,nu glumă !

-Am atâta noroc ,încât dacă vezi pe cineva că se apropie de mine , îți dai seama pe loc că e parte dintr-o sectă sau o mafie. Sunt un magnet pentru tipii răi ! Viață blestemată !

-Hei ,nu spune asta ! Eu ce sunt, un tip rău ? zice Alfonzo

-Capul unei mafii e foarte inofensiv ! zic și fac cu ochiul

-Acum îmi cer scuze pentru tot ce ve-ți auzi ! Trebuie să îl sun înapoi ! oftez și formez numărul