Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Coșmarul

Ce mă fac ? De obicei,când era furtună,mergeam în camera mamei și dormeam cu ea, dar acum,în camera părinților mei, doarme un criminal chipeș . Nu, nu pot să merg la el,m-aș face de râs,Principessa della Mafia înfrântă de un fulger mititel ! Ridicol ! Dar tot curajul din mine s-a scurs în clipa în care un fulger a luminat încăperea.

-Situațiile disperate cer măsuri disperate ! spun și mă ridic din pat și ies în hol. Nu îmi vine să cred că fac asta ! Merg spre ușa din capătul holului și bat o dată, dar nu aude nimic,încă un tunet răsună,ceea ce mă convinge să mai bat o dată . Ușa se deschide și în fața mea își face apariția un Alfonzo la bustul gol, cu părul ciufulit și puțin adormit .

-Ce s-a întâmplat ? zice și mă scanează din cap și până în picioare,am uitat că sunt îmbrăcată doar în boxeri,sutien și o cămasă de noapte largă și lungă care acoperă boxeri,dar în clipa aia de spaimă nu mă mai gândeam cu ce eram îmbrăcată .

-Pot ...să ...dor-m cu tin-e ! mă abțineam să nu mai tremur și să vorbesc cu toată gura .

-Poftim ! era șocat , se uită la mine și ridică o sprâncană. Vorbești serios ?

-Da ! Pot să dorm cu tine ? spun și mă uit la el cu ochi rugători .

-Stai să mă gândesc ! spune și merge spre pat,se pune jos și se învelește cu păturica dată de mine,se învelește doar pe jumate, stând rezemat de tăblia patului și se uită la mine. Eu încă stăteam în ușă și mă uitam la el . Bine ! Dar închide ușa !
Spus și făcut ,am închis ușa și am mers în fugă spre pat, m-am aruncat pe pat veselă ca un copil mic,am tras jumătatea mea de pătură și m-am întors cu spatele. El încă stătea și mă privea.
-Dar de ce ai venit ! mă întreabă Alfonzo,înghit în sec.

-Nimic ! Pentru nimic !

-Dar de ce tremuri așa ? strâng din pumn și lovesc ușor perna . M-a prins cu mâța-n sac ! mă întorc spre el și mă ridic în fund și îl privesc în ochi .

-E ceva jenant ! Promiți că nu răzi ! și îl privesc cu ochi rugători.

-Sigur ! se lasă ușor pe pernă și îmi zâmbește .

-Bine ! spun și înghit în sec. Mi-e frică de ... dar nu apuc să mai spun nimic căci un tunet răsună puternic iar un fulger luminează camera,atunci mi-am închis ochii și am străns puternic cearșaful în pumni și am simțit cum nu mai pot respira iar inima mea concura la cursa de 100 metri garduri.

-Nu-mi spune că ți-e frică de tunete și fulgere ! dar chiar atunci cerul a fost despicat de încă un fulger însoțit de încă un tunet . M-am speriat așa de tare încăt am sărit la pieptul lui străngându-l în brațe.

-Ba da ! spun aproape cu lacrimi în ochi și încercam să îmi ascund fața de el în pieptul lui.

-Nu-i nimic ! spune Alfonzo și își pune o mână pe talia mea , trăgându-mă mai aproape de el . A început să mă măngâie pe spate și mă sărută apăsat pe creștetul capului.Mă relaxez vizibil și simt cum somnul mă ia.