Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Cina și la somn

Tipul ăsta conduce ca un maniac , parcă ar arde ceva.Mă uit la el și văd că e relexat și zâmbăreț,deci nu sunt singura iubitoare de viteză. Am ajuns la un conac din afara orașului.Superb,parcă ar fi vechi de sute de ani,dar într-o stare perfectă,poate ne-am întors în timp.Mă holbam pe geam la vila frumoasă din dreapta mea. Eram atât de concentrată să studiez grădina,încât nu am observat când Alfonzo a ajuns în fața mea,am tresărit,dar s-a făcut că nu a văzut asta.A deschis portiera și mi-a întins mâna,am ezitat prima dată după care am întins-o și eu,a luat-o ușor și m-a ajutat să cobor.L-am urmat până la ușa de la intrare în liniște,o liniște care mă călca pe nervi. Nu am mai putut și am spart-o.

-Unde suntem ?

-La casa părinților mei,dar venim aici doar uneori,acum doar tata e acasă,pentru afaceri, nu stă prea mult !

-Tatăl tău !? Nu cred că vreau să îl deranjăm ! Putem veni altă dată !

-Stai calmă ! V-a fi încântat să o cunoască pe Principessa della Mafia !

-Nu te cred ! Martini Vicenzi vrea să mă cunoască pe mine !?

-Hai,să mergem ! zice și intrăm în conacul superb,de modă veche .

-Dar tatăl tău știe de Igor ? Adică nu vreau să aveți probleme din cauza mea . spun și mă uit la el,mă privea cu calm,doar eu eram agitată.

-Știu de Igor ! Nu te teme pentru noi,dragă ! Alianța noastră nu are nici o legătură cu L.A. se aude o voce groasă,caldă. Mă uit în jur și nu văd pe nimeni,dar după colțul holului apare un bărbat bine făcut,ochii albaștri, părul are o nuanță cenușie,cred că avea can 68 de ani.

-Tată ! Mă bucur să te văd ! zice Alfonzo și îl ia în brațe pe Martini.

-Și eu mă bucur să te văd ! Mai ales că nu ai venit singur . spune și se uită la mine.

-Onorată de cunoștință ! spun și vreau să dau mâna cu el,dar mă cuprinde într-o îmbrățișare căldurosă,aveam o față de milioane,eram șocată.Rupe îmbrățișarea și mă privește amuzat în timp ce mă ținea cu ambele mâini de umeri.

-Ești mult mai drăguță decât te-a descris Alfonzo ! zice și simt cum mă îmbujorez , acesta observă și râde încet.Îmi dă drumul la umeri și se uită la Alfonzo.

-Nu înțeleg de ce vrei să gătești tu ? Și mai ales pizza ! Nu ai mai făcut asta de ani buni .

-Vreau să fac ceva mai amuzant pentru obrăznicătura asta,se plictisește repede.

-Vezi că nu am uitat că m-ai legat de mâini ca să vin aici,mă ocup de asta mai târziu ! spun și scot limba.

-Bravo ! S-a zis cu fata serioasă din ochii tatălui meu,te porți ca un copil mic !

-Îmi place să fiu eu ! Tu nu te-ai săturat să stai sub carapacea de om dur ? Eu una da ! Am o idee ! Vrei să te iert pentru faza de azi ? Atunci mă ajuți să îi fac o farsă lui Marco.

-Tu ești un mic demon.

-Demon ? Slab ! Sunt fica diavolului ! Chiar ea în persoană. Tata era un demon,eu îl întrec.

-Cum așa ? spune Alfonzo

-Tata a fost absent în viața mea, se iubea doar pe el și paharul. Dar nu mai contează,alegerile lui nu mă mai afectează,fiecare plătește pentru faptele lui.

-Aici ai dreptate ! spune Martini . Merge-ți,distrați-vă ! Vin și eu mai târziu,dar nu plec până nu îți spun încă o dată că ești foarte drăguță,iar partea copilăroasă e cea mai bună parte dintr-o persoană.Încearcă să o păstrezi intactă,fi tu însăși !