Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Principessa della Mafia •°•

Igor a venit la mine,și-a pus mâna pe talia mea și am pornit spre partea cealaltă a casei,am intrat pe o ușă,și am dat cu ochii de o bucătărie veche dar cu accesorii moderne,era o îmbinare superbă de vechi și nou Merg țintă spre frigider,dar sunt oprită de o femeie care era îmbrăcată ca o bucătăreasă Dăă, ea e bucâtăreasa! Îmi face semn să stau jos la masa care era acolo

-Ce doriți de mâncare,doamnă ?

-Rose,spune-mi Rose și pot să îmi fac o omletă ? dar aveți suc de portocale ?Igor se uita la mine șocat,mă întorc spre el.Ai de gănd să stai acolo la ușă ?

-Ce doriți ,domnule ? zice fata

-Fă-mi și mie o omletă și adu-mi un pahar de vin

-Ești însurat ?

-Nu ,de ce ?

-Păi,treaba asta cu " domnule " spun și ridic degetele în semn de ghilimele

-Păi,domnule e singura variantă, domnișor sună cam a alint iar Igor îmi spun doar prietenii,deci!

-Pot să te ajut?nu sunt obișnuită cu treaba asta cu servitul și nici nu mă voi obișnui

-Dacă insistați !bine ! adu-mi te rog din frigider bolul cu șuncă !în căteva secunde eram înapoi cu bolul de șuncă.Am ajutat și eu pe ici pe colo și am așezat masa, după ce am terminat , m-a trimis în camera mea unde eram așteptată de o fată drăguță care m-a întrebat despre stilul meu, mi-a adus cât ai zice " pește " hainele mele care erau la curățat, deoarece am rugat-o eu azi dimineață.M-a ajutat să îmi prind părul într-un coc lejer și am ieșit pe ușă.Am ajuns la scări și am coborăt ușor,toți se uitau la mine,colanții negri și ghetuțele mele cu ținte se asortau perfect cu topul mulat și geaca de piele, îmi pun mănușile mele fără degete care le port cu mine

-Să înceapă războiul,spun și pășesc spre ușă,ies afară unde la intrare erau parcate mai multe mașini : de la Jeep până la BMW
Belikov trece pe lângă mine până la un Jeep,intră un tip după care îmi face semn să intru și eu, pășesc sigură pe mine înăuntru după care intră Igor.Toată lumea intră în căte o mașină și pornim.
Simt cum inima îmi bate nebunește,dar nu se putea altfel și mă leagă la ochi cănd să ieșim de pe proprietate.Am mers măcar o oră,după care m-au dezlegat ,rahat,eram într-un port.Îmi vine o idee,tipul care stă lângă capul unei mafii e cel mai bun dintre angajați,în special la tras cu arma.Mă prefac cât pot de bine că îmi vine să plâng,în mașină am rămas doar eu și Igor.
Acesta mă ia în brațe,mă strănge la pieptul lui și mă măngâie cu o mână pe spate iar cu alta prin păr.Cănd am ieșit din casă am văzut clar că are la el doar un pistol prins de cureaua pantalonilor,îmi pun o mână pe spatele lui și îmi las capul pe umărul lui, cu cealaltă mână am pus degetele pe pistol,îl trag spre mine și rupe îmbrățisarea ca să privească pe geam care e situația acum e acum,ăsta e momentul perfect !

-Scuze ! spun și îl lovesc în spatele capului cu pistolul,asta o să îl țină leșinat măcar jumătate de oră.Dau să plec dar mă găndesc să îi las un bilet, găsesc un caiet și un pix,rup o foaie și scriu repede .

Îmi pare rău pentru ce ți-am făcut,dar nu pot lăsa să se termine așa,Belikov o să moară în seara asta ,deci tu îi vei lua locul,ia faptul că vei rămâne inconștient pe timpul atacului și nu le voi spune băieților că ești în mașină ca pe un cadou pentru cât de bine te-ai purtat cu mine.Mulțumesc !și te rog ca de acum să rupi toate legăturile dintre cele două mafii.Te rog !Nu vreau să fiu nevoită ca data viitoare când ne vom întâlni să ridic pistolul asupra ta și să apăs pe trăgaci.Te rog!

Principessa della Mafia
Cu drag,
Rose .
Pun biletul pe pieptul lui și mă întorc spre portiera din spate,mă mai uit odată la Igor și deschid ușor portiera,nu o deschid decăt cât să încap ca să ies afară ,o închid puțin ,de formă,să nu atragă privirile celorlalți ruși.Mă las pe burtă și mă uit în prejur,cam la 2 metri depărtare văd o cutie cât mine de metal,perfect ! ,e perfectă,cât să stau după ea și să îl iau prin surprindere pe Belikov.Mă ridic de pe burtă și fug tip-til spre ascunzătoare,mă pitesc,pun pistolul pe cutie și aștept momentul potrivit.Toți stăteau cu armele pregătite de atac, erau aproape față în față.

-Marco,frate,cum o mai duci ?

-Nu la fel de bine ca tine ! treci la subiect ! o vrem pe fată înapoi teafără și nevătămată !

-Sigur,asta dacă lăsați pistoalele jos,dacă nu,Igor o va scoate fără suflare,el doar așteaptă semnalul meu. Așa că jos armele,toți !
Marco se apleacă și lasă jos pistolul și îl împinge cu piciorul mai încolo,la fel fac și Dominik și Dimitri.

-Acum,vreau să o văd pe Rose !

-Sigur,în căteva minute vă veți întălni la judecata de apoi,spune și ridică pistolul gata-gata să apase pe trăgaci

-Nu și dacă mergi tu în locul nostru ,strig în timp ce mă ridic din ascunzătoare și apăs pe trăgaci,nimerindu-l fix în piept, după care totul se desfășoară foarte repede .
Marco și restul au pus mâna pe pistoale din nou,toată lumea trăgea în toată lumea,era ca un măcel,m-am pitit iarăși după depozit,o iau la fugă spre Marco care era camuflat după o mașină, mă pun lăngă el și îmi fixez ținta, trag de două ori și nimeresc un rus

-Cum ai reușit să evadezi ?

-Să spunem că Igor ăla care a rămas cu mine în mașină îmi făcea ochi dulci,doar l-am pus la pământ și am ieșit afară.spun și zămbesc.
După puțin timp toți rușii erau la pământ,mă duc spre Belikov cu Marco lăngă mine.încă era în viață .

-Aaa...Rose,te las pe măinile lui Igor !

-Dacă încă te mai găndești la traba aia cu Igor și cu mine împreună pe viitor,te înșeli amarnic,l-am ucis cu mâna mea.

-Nu te cred,după cum s-a purtat cu tine și cum vă priveați e imposibil,se vedea dragostea din ochi lui,dragostea pentru tine, acum spune-mi cine ești ?

-Totul e posibil,sunt Principessa della Mafia,Rose a dispărut,s-a evaporat !spun și îl împușc în cap
Mă întorc spre Marco care se uita la mine șocat !

-Trebuie să îmi dai niște explicații !spune Marco

-Încearcă tu să îl suporți pe Belikov vreo 2 zile în care încearcă să te cupleze cu Igor.
Dar unul din rușii împușcați de noi nu era mort și a auzit convorbirea mea cu Belikov .

-Târfă,l-ai ucis pe Igor ? întreabă și se uită la mine după care scoate pistolul și mă împușcă în abdomen,îi trag și eu un glonț în cap după care totul devine negru .

Întunericul ușor ,ușor se risipește deschid ochii cu greu și primul lucru pe care îl văd e tavanul alb, încerc să mă ridic în fund dar o durere mă oprește,mă uit în jur și îi văd pe Marco și Ramoma ținăndu-se în brațe .

-Hello,nu am murit încă,e nevoie de mai mult de atât ! spun și dau să râd,dar durerea din abdomen nu mă lasă.

-Rose ! strigă Ramona cu lacrimi în ochi și vine să mă străngă în brațe.

-Mă bucur că te-ai întors printre noi , Principessa ! spune Dominik care intră pe ușă împreună cu Dimitri.

-Ai venit să iei mărimile pentru sicriu !? zic și mă uit la Dimitri care avea în mână o ruletă de măsurat cam de 2 metri

-Nu, asta,e o surpriză !