Destinul și iubirea ( Vol. 1 )

Principessa della Mafia #

Sângele fierbea în mine,mai mult ca sigur are temperatura de 100°C,sigur am să fac o prostie mare cât mine .Atunci m-am ridicat de pe scaun și am dat cu pumnul în masă,Belikov uitându-se ca la mașini străine.

-Bastarzilor ! spun nervoasă uitându-mă la Igor

-Hopa,pisicuța își scoate geruțele,spune Igor amuzat.

-La cât sunt de nervoasă, alintările tale nu fac decât să îmi mărească pofta de ați zbura creierii, spun și mă uit la el cu cea mai plină de venin privire a mea

-Stai jos,căci vine următorul fel de mâncare,spune Belikov

-N-are decât,mi-a pierit pofta de măncare.spun și trag aer în piept ieșind de lăngă scaun spre el

-Serios,așteaptă măcar până vine desertul,e delicios,spune Belikov

-Mulțumesc de ospitalitate,dar chiar nu mai am chef de nimic,aș vrea să mă întorc în camera mea, spun și las capul în jos.

-Bine,peste 1 zi te vei întoarce în apartamentul tău,mă înștiințează Belikov

-Poftă bună !spun și mă uit la Igor care încă era în transă,dau să ies din sufragerie și mă izbesc de un piept tare și cad în fund pe podea.

-Ai grijă pe unde mergi ! îmi spune bădăranul cu păr brunet și ochii negri care nu arătau nici o emoție,parcă era o păpușă teleghidată.

-Eu,off,numai bâdărani în casa asta

-Te-am auzit !strigă Igor

-Spune regele lor,zic și mă ridic de jos.

-Trușca,condu-o pe domnișoarâ până în camera ei și nu uita de siguranță,spune Belikov și face cu ochiul

-Nu vă mai ascundeți,știu de azi dimineață că încuiați ușa deci măcar vorbiți pe față.și mă uit la Igor care încă era în șoc,deci îmi dau ochii peste cap și mă uit la Belikov care zâmbește

-Hai ! spune gorila și mă împinge ca să merg în fața lui

-Ce ți-am făcut de te porți așa de urăt,sunt un om, nu un câine ,zic bosumflată și îl aud pe Igor care răde,o să îți piară zâmbetul hienă !

-Aaa...nu mă recunoști sunt tipul de la facultate,ăla pe care aproape l-ai lăsat fără moștenitori !

-Aaa...scuze dar atunci când ești răpită,nu stai și te uiți care dintre ei e mai arătos !deci a fost legitimă apărare ! acum ,dacă ai terminat vreau în camera mea !
Am urcat scările și am intrat în cameră după care aud cheia cum se învărte în broască și pași depărtându-se de ușă. Gata,gata ,trebuie să evadez de aici ,nu pot permite să mă folosească pe post de momeală ! Mă schimb în hainele cu care am venit. Iau cele două cearșafuri alături de pătură și le leg între ele și de pat ,merg să deschid geamul și arunc frânghia făcută mai devreme. Mă uit în jur și nu observ nici o mișcare deci cobor ușor pe geam,pun piciorul pe pământ și o iau la fugă unde văd cu ochii. Ajung la un hambar,rămân șocată, rușilor le plac caii ?și unde mă aflu? peste tot iarbă și copaci !
Deodată se aude alarma,clar,au observat că am dispărut,dar ce să fac ? Intru în clădirea foarte curată și îmi sare în ochi un cal alb,superb,dacă tot vreau să o fac lată,măcar,să o fac bine.Deschid ușa și merg la calul superb din fața mea,mă apropii de el,așez șeaua pe el,îi pun hățurile,mă urc pe el și pornesc,mă bucur la nebunie că am fost de căteva ori la echitație. Trag de hățurile calului și o ia la fugă,îl observ pe Igor care fuge spre hambar,mai fug o vreme și îi observ pe Igor și Belikov călare pe doi cai negri și se apropiau de mine.

-Ce cauți afară ?și mai ales pe calul meu alb ?întreabă Belikov

-Nu îmi place minciuna,deci îți spun direct,original vroiam să fug,dar nu știu unde mă aflu,cum tot am ieșit afară,am început să mă plimb și fără să vreau am dat peste hambar,mi-era dor de cursurile de echitație,iar dacă vă întrebam dacă pot să mă plimb pe afară ați fi râs de mine,deci am trecut la metoda clasică,am ieșit pe geam ,mă plictiseam,dacă vreți să mă întorc acum în casă ,puneți-vă dorința în cui,dacă sunteți genul care încuie ușa mai devreme ,pot intra pe geam,pe unde am ieșit,spun și mă uit cu un aer superior la Igor

-Tu ești normală ?întreabă Igor

-Sinceră să fiu nu !

-Deci nu vi acum în casă ? întreabă Belikov.

-Nu...aveți o proprietate foarte frumoasă !

-Mulțumesc! Igor ,rămâi cu ea , eu mă duc să fac pregătiri pentru mâine.spune și pleacă

-Deci,datorită ție eu acum în loc să mă culc trebuie să te păzesc

-Principessa della Mafia nu are nevoie de dădacă,deci ești liber

-Principessa della Mafia ? asta de unde ai scos-o ?

-Vei afla mâine ! spun și o iau la fugă ,cu Igor pe urmele mele, după jumătate de oră ne-am plictisit și m-am întors în camera mea,după un duș m-am culcat imediat .

Razele soarelui nu știu ce aveau cu mine,dar clar nu vroiau să mă mai lase să dorm nici 5 minute, mă uit la ceas 7:45,la naiba, mă duc să fac un duș,după care merg spre ușă,era încuiată,dar mie când mi-e foame,mi-e foame ! Iau o agrafă care o aveam în păr de ieri,și deschid ușa.Merg spre scări și cobor,așa îmbrăcată în pijamalele găsite în baie,care clar erau puse pentru mine.Ajung în josul scărilor și toți bărbații care se pregăteau ca pentru al treilea război mondial se holbau la mine

-Cum ai ieșit din cameră,eu sunt sigur că am închis-o cu cheia ! spune tipul de aseară

-Da,era încuiată,eu una am spart multe calculatoare,iar ușa de stejar pur și simplu nu a făcut față agrafei mele,spun și scutur agrafa în fața lor

-De ce ești aici?ieri nu ai reușit să evadezi și acum nu îmi spune că încerci din nou !? spune Igor

-Dacă vroiam să evadez,ieșeam pe geam,îl puneam la pământ pe tipul care face ture în jurul casei de la ora 4:30 până la 21:00,îi luam pistolul și îl împușcam pe cel din parcare,luam o motocicletă,dacă vrei să ști cum o porneam,foarte simplu, deschideam puțin motorul, lipeam două fire,și porneam spre poartă,pe care o deschideam doar izbind-o cu roata din față și mai era un paznic în față pe care dintr-un foc era la pământ.

-Wow,știi atâtea și cum de nu le-ai pus în practică ? întreabă șocat Belikov

-Mi-e foame,mintea funcționează nonstop dar cheful meu nu !spun și râd rezămându-mă de ușă,deci cine îmi spune unde e bucătăria ?în schimb îi fac o cafea !

-Te duc eu la bucătărie,dar fără cafea,sigur mă otrăvești ! zice Igor

-După ce era să mă arunce calul aseară din cauza ta,nu ar fi o idee prea rea.spun și toți încep să râdă ușor

-Le stă bine împreună,spune un bărbat cam de 30 de ani

-Am să mă prefac că nu te-am auzit,doar pentru că mi-e foame !