„Domnişoara psiholog"| necesită corectare

Capitolul 24

S t a t o r n i c

Eliana

Ne-am așezat pe canapea în timp ce ne țineam de mână stingheri, arzând sub privirea serioasă a mamei. Oricare ar fi fost scopul ei, știam că nu venise să ne vorbească despre lapte și miere.

- Înainte de toate aș vrea să știu în ce calitate este părtaș Killian, doamnă! Xavier ceruse cu vocea statornică, aproape poruncitoare.

Mama îl privea nemișcată pe Xavier, dar ceva se zbătea în ochii ei. Teama că unicul fiu al familiei Valeante o va aduce la sapă de lemn? Poate...

- Îmi permit să sper că el va fi bărbatul ce va avea grijă de ea după ce va scăpa de tine? mama scuipase cuvintele, încercând să își arate disprețul față de Xavier. I-am strâns mâna caldă a brunetului, lăsându-mă delectată de atingerea fină ce mă calma pe dinăuntru.

- Nu vreau să scap de Xavier, mamă! Dacă aș fi vrut, eram acasă acum, am sărit în propria mea apărare, simțindu-mă ipocrită. Câte geamuri, câte uși și câte planuri nu îmi făcusem pentru a scăpa de Xavier. Dar de fiecare dată ceva a stat în calea mea, făcându-mă să cresc alaturi de el, să simt greutățile lui pe umerii mei și invers.

- Înainte îți plăcea Killian. Acum ce s-a întâmplat? Nu cumva te șantajează?

Mi-am pus mâna liberă pe obraji în frustrare, simțindu-mă ca un nimic pe lângă Xavier.

- Doamnă, în casa asta libertatea nimănui nu este îngrămădită. Spuneți-mi de ce aveți nevoie atât de mult de Eliana și o las să se întoarcă acasă.

I-am strâns mâna din nou, încercând să îi dau de înțeles că nu voiam să mă întorc. Fir-ar! Mama m-ar fi trimis la muncă toată ziua și mi-ar fi luat salariul pentru a plăti toate datoriile făcute de fratele meu.

- Eliana trebuie să se întoarcă acasă și să ne ajute cu datoriile. Suntem o familie și se pare că scumpa ta iubită nu a înțeles că trebuie să fim alături și la bine și la rău.

Avea dreptate într-o oarecare măsură. Am abandonat când totul părea să se dărâme asupra lor.

- Eliana nu se va întoarce acasă, voi trimite pe cineva cu trei pătrimi din suma datoriilor, de restul cred că e capabil și fiul dumneavoastră să plătească, Xavier vorbise calm, păstrându-și vocea calmă și fără inflexiuni.

Pe fața mamei se întipărise mulțumirea, plăcerea că a obținut tot ce putea mai bun, poate chiar mai bun decât se așteptase. Cât de profitoare putea fi o femeie care nu simțise vreodată iubirea față de mine!
Urma să discut cu Xavier despre suma de bani pe care, practic, o aruncase în van pentru a scăpa de mama. Erau banii lui pe care îi câștigase în seri târzii în care schițase în loc să doarmă. Nici nu le mai știu numărul, dar de când dormisem cu el în cameră, nu îl văzusem să doarmă mai devreme de trei dimineața.

- Poate că nu ești chiar atât de neglijent cu ea, mama cedase sub promisiunea lui Xavier. Avea banii, ce-i mai păsa de Xavier, de mine, de Killian?

- Vă asigur că am grijă de Eliana! vorbise el elegant, făcându-mă să mă simt, pentru prima dată, jenată de faptul că făcuse un efort atât de mare pentru mine. Ce eram eu pentru el? O fată săracă, fără principii, cu o mamă vitregă oportunistă și lista putea continua.

Când am reușit să ies de sub ploaia de gânduri, m-am trezit singură în sufragerie, lipsită de liniște. Trebuie să vorbesc cu Xavier? mi-am spus ridicându-mă de pe canapea, ochind fereastra pentru a vedea ce se întâmplă. Îl văzusem doar pe Xavier în cămașa lui albă, întorcându-se spre casă.