Câștigător Wattys2016
Prima publicare: 2016
Când unul dă cu piciorul unei inimi, altcineva o va prinde. Întotdeauna!
Dragostea... întotdeauna rănește, întotdeauna îți ia mințile. Dar niciodată nu te omoară.
Xavier Valeante cade în capcana unei iubi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Respirația îmi devenise îngreunată, iar teama că Elisyn va fi de partea lui Xavier și că mă va da de gol, îmi îngreuna judecata. Am înghițit în sec și am privit-o cu disperare cum sora coșmarului meu privea spre casa lui.
— Elisyn, te rog, ajută-mă! Trebuie să scap de aici! o implorasem cu lacrimile curgându-mi pe față. Nu mai voiam să trăiesc legată de Xavier, obosisem.
Sora lui mă privea speriată, neînțelgând ce se petrece cu mine. La munte petrecusem o zi împreună, iar ea mă observase, îmi spusese că sunt nefericită și că nu pot ascunde asta de ea, dar am negat. Totul pentru a păstra imaginea pe care Xavier o avea în fața familiei lui.
— Bine, hai să mergem cât mai repede, șușotise ea în timp ce mai aruncase o privire către casa lui Xavier. Se pare că iubitul tău e deja în camera lui.
Am luat-o amândouă la fugă când liniștea fusese spartă de agitația din curte. Urcasem în mașina ei și ne făcusem nevăzute de pe strada a cărui nume era dat chiar de marca de familie a lui Xavier, Valeante.
— Nu-mi spune că are legătură cu Vivien? vorbise ea în timp ce conducea atentă, având grijă să nu depășească viteza admisă. Mi-am șters ochii, luând pe degete mascara pe care o aplicasem dimineață în grabă. Probabil arătam ca o fantomă chiar și starea mea de spirit nu era prea bună.
— În mare parte, da. Nici nu știu cum să îți spun…
Elisyn îmi aruncase o privire compătimitoare și mă rugase din priviri să îi povestesc. Mi-am mușcat buza inferioară și am oftat greoi, privind cum aglomerația orașului dispare încet, încet.
— Relația cu fratele tău a fost o minciună, am fost forțată să mint. Dacă aș fi avut de ales, nici nu m-aș fi gândit să stau lângă el, dar nu am avut! m-am explicat cu voce tremurândă, temându-mă că va opri mașina și mă va da jos din ea. Însă Elisyn nu arăta nicio emoție, conducea cu mult calm, de parcă nu aș fi zis nimic nou.
— Mă luase de pe stradă, mă forțase să stau lângă el, chiar--
M-am oprit din a vorbi, neștiind dacă era potrivit să spun că fusesem atât de disperată încât am sărit de la etajul doi. Apoi ca o femeie inteligentă ce am fost, l-am lăsat să mă sărute de parcă aș fi fost o femeie ușoară.
— Chiar ce, Eliana?
— Am sărit de la cel de-al doilea etaj.
— Pentru el!? exclamase surprinsă, oprind brusc mașina în mijlocul drumului. Noroc că nu mai erau mașini în spatele nostru.
