Câștigător Wattys2016
Prima publicare: 2016
Când unul dă cu piciorul unei inimi, altcineva o va prinde. Întotdeauna!
Dragostea... întotdeauna rănește, întotdeauna îți ia mințile. Dar niciodată nu te omoară.
Xavier Valeante cade în capcana unei iubi...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Xavier
Elisyn înțelesese din priviri că nu aveam să îi spune motivul venirii mele la ea acasă decât dacă Oscar va pleca. Deși îmi fusese un prieten de nădejde încă de când eram mic, după ce Vivien plecase, încrederea în el se evaporase.
- Avem de discutat niște treburi în familie așa că Oscar, fă-mi plăcerea de a te căra din propria mea casă.
Oscar îi aruncase o privire speriată lui Elisyn și dăduse doi pași în spate, nu prea convins să plece. Modul în care o privea mă făcea să înghit în sec și să mă sfâșii pe dinăuntru de unul singur. Îmi plăcuse compania lui și poate mi-ar fi plăcut să o fi reluat cândva, dar nimic nu mai era ca la început.
- Ai grijă de tine, Elisyn! murmurase Oscar înainte de a deschide ușa și a se face ascuns după ea.
Privirea mea o căutase pe Elisyn, iar ceea ce îmi atrăsese atenția în mod deosebit fusese abdomenul ce începea să devină din ce în ce mai proeminent. Ar fi trebuit să știu că William nu era de încredere, dar de unde? Elisyn părea mai rotundă, iar trăsăturile faciale îi păreau mai blânde.
- Xavier, mai cizelează-ți atitudinea! mă certase ea cu vocea blândă în timp ce îmi făcuse semn să mă așez.
- De ce, dăunează sănătății?
Nu mă voi schimba niciodată pentru că persoanele din jurul meu nu se pot adapta la felul meu de a fi și de a gândi.
- Xavier, te rog, nu îți ajunge câtă dezordine ai creat deja. Fata aceea, Eliana, ce zice despre tine?
Am privit-o în ochi, gândindu-mă la posibilitatea ca ea să o fi ajutat. Păreau destul de apropiate și faptul că s-au destăinuit una alteia nu părea a fi imposibil. Și totuși...
- Vivien nu e însărcinată cu mine, am mârâit printre dinți, sătul de bârfele incoerente de la televizor. Unul dintre șoferi îmi adusese un ziar proaspăt tipărit în care eu, subsemnatul, dădusem publicității numele copilului. De unde și până unde?
- De unde știi? Scorpia te-a jucat pe degete ca pe o păpușă de teatru.
Mi-am dat ochii peste cap și am rememorat momentele noastre din ultima lună. Fir-ar, eram prea beat ca să știu cui mă dăruiesc.
- Nu-i mai pomeni numele, Elisyn, i-am cerut cu inima bătându-mi cu putere.
Ea m-a privit dezamăgită și s-a mutat pe canapea, ocupând locul de lângă mine.
- Ai putea să te îndrăgostești de altcineva decât Vivien?
Întrebarea ei îmi sucise creierii pe toate părțile în încercarea de a găsi un răspuns suitabil.
- Nu știu ce caut într-o femeie, Elisyn. Habar nu am ce vreau să caut și nici ce vreau să găsesc, am murmurat cu fața îngropată în mâini. Eram obosit, obosit psihic și fizic.
