Rece

Ce faci acolo?

A ajuns acasă gâfâind din cauza alergării. Cu repeziciune a scos cheia dintr-un buzunar lateral al ghiozdanului și a intrat val-vârtej în casă. Fără să se descalțe a tropăit pe scări până la etaj și s-a îndreptat glonț spre camera ei.
Din spatele ușii larg deschise putea vedea veșnicul dezastru de la ea din dormitor. Hainele zăceau împrăștiate peste tot. Unele din ele nu au mai simțit de mult un fier de călcat sau apa mașinii de rufe pătrunzându-le prin material. Niciun alt obiect nu era așezat la locul lui. Perna și pătura se aflau exact în colțul opus al încăperii. Niște praf din stratul gros de pe podea a ajuns și pe ele. Dulapurile și sertarele nu își mai aveau rostul acolo, deoarece mai nimic nu se afla înăuntru.
Dacă avea destulă răbdare să caute pe sub pat sau prin mormanele de obiecte de pe jos ar găsi cu siguranță pungi de popcorn, chipsuri sau pufuleți, iar probabil unele încă ar conține respectivele produse care probabil s-au mucegăit între timp. Nici dozele și sticlele goale nu puteau să lipsească.
Noroc că ținea geamul deschis destul de mult. Altfel, mirosul ar fi insuportabil.
Uneori se întreba cum de încăperea nu era invadată de șobolani. Aceia iubeau mizeria. Dar oare câte armate de păienjeni se ascundeau prin catastrofa de acolo?
Trebuie să fac niște ordine, și-a spus. Da, sigur. Ordine. Și-a propus de mai multe ori în trecut să-și curețe camera, dar asemenea miracol nu s-a întâmplat vreodată.
Fără să caute mult a dat de un tricou care îi ajungea până la talie și o pereche de pantaloni scurți. Acelea aveau să fie hainele de petrecere.
Xandria a dat jos bluza de pe ea fără să considere că ar trebui să tragă jaluzelele. Până la urmă, cine o putea vedea? Cu siguranță nu Levi. Judecând după comportamentul său de om prea retras, el nu ar avea nici măcar curajul să privească mai jos de chipul unei fete. Oricum, era prea ocupat cu desenele.
Totuși, curiozitatea a făcut-o să îmbrace tricoul și să se apropie de fereastră. De acolo l-a văzut pe misteriosul ei vecin pictând ceva ca de obicei. Se concentra la creația lui. Avea părul prins pentru a nu îi intra în ochi. Părea că trasa fiecare liniuță cu deosebită atenție.
-Ciudatule, a murmurat fata de parcă mesajul ar ajunge până la el.
Deodată, băiatul și-a mutat ochii de la desen la geam. Iarăși o privea foarte atent, așa cum îi displăcea ei.
Pentru a nu părea că îl urmărea, Xandria a forțat un zâmbet și i-a făcut cu mâna. Gestul a fost întors de Levi, doar că el zâmbea sincer. Avea, întradevăr, un zâmbet drăgut. Kara avea dreptate.
Xu, ce dracu', s-a certat singură în mintea ei.
Lăsând fața lui în pace și mutându-și atenția spre mâna sa, ea a observat un lichid roșu, asemănător sângelui, curgându-i de la degete până la cot.
Să nu fie sânge, să nu fie sânge, se ruga repetitiv.
Hotărând că a interacționat cu Levi destul pentru ziua aceea, Xandria a tras jaluzelele și s-a întors la schimbatul hainelor și la pregătirea pentru petrecere, lăsând băiatul să privească geamul care tocmai a fost acoperit.
Oftând, băiatul s-a întors la lucrarea lui artistică. A îndesat un deget în rana deschisă din cadavrul unei păsări, care a fost ucisă de el cu puțin timp în urmă, cu destulă forță cât să mai preia niște sânge. După, a mai completat o parte din conturul desenului său.
Ceea ce el nu știa era că fratele lui mai mare a intrat în cameră cu un moment în urmă. Acesta s-a strecurat până în spatele artistului. Ochii lui negrii contemplau lucrarea frățiorului său, un portret al fetei care locuia în casa de lângă ei.
A grăit: Sper că ai de gând să-i pictezi și haine.
Nu prea credea el că hainele urmau să fie adăugate. De aceea s-a hotărât să-l tachineze pe mezin pe acest subiect.
Tresărind, Levi s-a întors în direcția din care a auzit vocea și și-a observat fratele stând în spatele lui, hlizindu-se.
-Nu pictam nimic! a încercat să mintă ridicându-se rapid pentru a elimina accesul vizual al tânărului bărbat la planșa lui.
Punându-i o mână pe umăr, fratele l-a asigurat: Leviathan*, știi doar că nu poți să ascunzi nimic de mine. Ai fantezii cu tipa din casa cealaltă!
-Nu-i adevărat! s-a apărat acuzatul, Belphegor*, cum poți să zici așa ceva?
-Bine și ușor. Pentru că am dreptate?
-Ba nu!
Privind suspicios, Belphegor a insistat: Siiiigur că nu. Nici nu te holbezi la ea prin geam și speri s-o vezi când se schimbă.
-Nu! a protestat Levi, roșind.
-Cum zici tu, a încheiat discuția fratele mai mare și a părăsit camera chicotind.
În timp ce băiatul lucra la portretul cu sânge de zor cu mintea fugind la ființa pe care o picta, ea se pregătea pentru evenimentul care urma să aibă loc peste puțin timp.
Așa se îmbracă oamenii în club? se întreba.
A ajuns la concluzia că nu a fost bine să refuze toate invitațiile la petreceri în cluburi până atunci. În momentul de față i-ar fi fost de folos să știe dacă se prefera îmbrăcămintea mai indecentă sau era bine să se prezinte arătând normal.
Până la urmă, a decis să lase acest aspect deoparte și să meargă cum credea ea de cuviință.
Evenimentul a decurs foarte bine, iar până și ea s-a distrat deși se aștepta să vrea să plece după prima jumătate de oră.
Niciunul dintre petrecăreți nu ar fi părăsit clubul înainte de răsăritul soarelui, dar o nouă zi de școală îi aștepta pe toți. Spre deosebire de Xandria, ei își cunoșteau toți profesorii foarte bine și nu aveau chef de o remarcă gen "Iar chiulești, copile?" din primele zile de școală.
Când noaptea era spre sfârșit, grupul s-a împrăștiat, fiecare dintre ei mergând spre casa sa pe străzi diferite.

Leviathan= monstru marin mitologic
Belphegor= un demon leneș (nu glumesc.)