Rece

Parcă nu mai vreau să-l văd...

Două săptămâni mai târziu a sosit ziua când Xandria avea să-l viziteze pe Levi, aşa cum i-a promis.
Cheful ei de a auzi aberațiile unui ciudat despre luna plină scădea pe zi ce trecea. I-a părut rău că s-a interesat de obsesia lui exact din momentul când şi-a dat seama că a luat-o gura pe dinainte şi i-a promis că avea să vină la el.
Pe de altă parte, el număra zilele până la vizită. Era fericit că a primit încă o ocazie să-i arate Xandriei că se putea înțelege şi cu el.
Kara nu ştia nimic despre întâlnire, iar prietena ei spera să nici nu afle. O interpretare greşită ar putea să o bage pe fata mai mică într-o ceartă idioată în care ar avea de dovedit că nu era îndrăgostită şi ea de Levi.
În fine, a sosit şi ziua vizitei. Îndrăgostitul era mai fericit decât de obicei, ceea ce i-a dat fratelui mai mare de gândit.
-Ce s-a întâmplat, bă? s-a interesat, ascunzând un rânjet sugestiv printre şuviţele care îi acopereau faţa, deoarece anticipa la ce să se aştepte.
-Vine Xu diseară, l-a anunţat frăţiorul mândru.
Cu toate că a putut citi numele ei din entuziasm, Belphegor a fost surprins de asemenea veşti. Cum a reuşit să o convingă să treacă pe la el? Parcă nu-l plăcea.
-Cum aşa?
-M-a întrebat de ce-s aşa obsedat de luna plină, i-a explicat, I-am zis să vină şi-i explic.
Tânărul bărbat şi-a lovit fruntea cu o palmă, oftând: Da' prost mai eşti. De ce i-ai zice aşa ceva?
-Ea m-a întrebat! s-a apărat Levi, revoltat de acuzaţia nejustificată.
Băiatul mai mare şi-a ridicat ambele mâini în faţa mutrei sale, apărându-se de posibila palmă pe care urma să o primească. L-a rugat: Ok, scuze, ai milă!
Celălalt n-a arătat vreo intenţie de a-şi lovi fratele nici înainte să fie implorat să nu o facă, dar o asemenea rugăminte era mereu necesară, deoarece nu ştiai niciodată la ce să te aştepţi din partea imprevizibilului Leviathan.
-Habar n-am de unde ştie de treaba cu luna, a explicat obsedatul, Mi-o fi văzut nişte desene.
-Se poate, a aprobat fratele mai mare şi apoi s-a întors la ale lui.
În timpul acesta, Xandria s-a dus acasă la Mikko pentru a-i înapoia CD-ul. I-a tot promis că avea să i-l returneze, dar de fiecare dată uita, pentru că se grăbea sau nu-l mai găsea prin şcoală când termina ea orele.
Cu ocazia câtorva ore libere înainte de vizita din seara aceea, ea s-a hotărât să se oprească la locuinţa amicului ei.
-Vezi că-i murdar în camera mea, a avertizat-o Mikko, ţinând mâna pe uşa închisă a dormitorului său.
-E ok, stai liniştit, l-a asigurat fata.
Amicul a deschis uşa, dezvăluind o încăpere relativ micuţă cu doar un pat, un birou în faţa acestuia unde se afla şi un televizor micuţ şi un laptop şi două dulapuri pentru haine.
Deţinătorul camerei s-a îndreptat direct spre pat şi s-a trântit acolo pe spate, apoi s-a mişcat mai spre perete pentru a-i lăsa loc şi ei. Musafira a intrat şi ea în încăpere, dar nu a luat niciun loc.
Văzând că nu avea intenţia să se aşeze, băiatul a îndemnat-o: Pune-te lângă mine, ce dracu'? Doar nu vrei să stai în picioare până pleci.
Sfioasă, Xandria s-a aşezat lângă el.
-întinde-te. Fă-te comodă, a încurajat-o gazda.
Aceasta s-a întins pe spate lângă Mikko, iar el a întins o mână deasupra capului ei pentru a lua o doză de bere de pe scăunelul xe lângă pat, care servea drept noptieră. După ce a luat o duşcă sănătoasă, i-a oferit şi amicei lui să bea, iar ea nu a refuzat. Când a terminat de băut, Xandria a vrut să-i înnapoieze prietenului ei doza, dar el a rugat-o să o pună la loc, deoarece el nu mai voia.
Timida musafiră şi-a rezemat capul de umărul băiatului, iar el a început să se joace cu părul ei folosind mâna a cărei umăr se afla pe ceafa musafirei.
După ce s-a plictisit de atâta linişte şi pace, a întrebat-o: Deci, ce vrei să facem?
-Nu ştiu, a răspuns aceasta, spre seară trebe să mă duc la Levi. I-am promis.
Era evident că pe Mikko nu îl încânta faptul că ea trebuia să plece, mai ales la băiatul acela, însă ştia că motivul vizitei nu era simpatia pe care i-o purta, ci intenţia de a-i face Karei lipeala cu el, astfel încât aceea să o lase în pace.
-Când? s-a interesat.
-Când se face întuneric, cred.
Cei doi au petrecut atât de mult timp îmbrăţişaţi încât nici nu şi-au dat seama că seara a sosit şi camera se întunecase de puţin timp.
-Adică acum, a oftat gazda.
Dând din umeri, la fel de dezamăgită ca şi el, Xandria s-a scuzat: Păi Kara…
-E ok, stai calmă. Oi veni tu altădată şi stăm mai mult împreună atunci.
-Da, ok.
Xandria s-a ridicat şi s-a îndreptat spre uşa de ieşire din casă, condusă de gazdă. S-a încălţat, şi-a mai cerut o dată scuze pentru faptul că nu putea să mai stea şi a plecat imediat ce el i-a spus că nu avea nimic.
O staţie de autobuz se afla în apropiere şi sigur nu mai dura mult până la sosirea mijlocului de transport public, dar ea a ales să tragă de timp şi să meargă pe jos. Considera că cele 10 minute în care ar aduce-o vehiculul la destinaţie nu erau suficiente pentru ca ea să se "pregătească psihic" pentru vizită.
Nici nu ştiu despre ce să vorbesc cu el, se îngrijora în sinea ei, cât p... mea să şi discuţi despre lună? Adică ce căcat o fi aşa fascinant la ea? Şi despre ce altceva să vorbesc cu un antisocial retardat?
I-ar fi fost de ajutor o scuză plauzibilă pentru a evita petrecerea timpului cu Levi, dar dacă nu s-a gândit la ea până atunci, era prea târziu.
Eh, oi trăi şi-oi vedea ce iese.