Rece

Nu-i treaba ta.

Dacă simți că ceva vrea să te distrugă, distruge-l tu întâi.
Ok? se întreba pe sine în gând, încă nedumerit de ce i-a fost transmis. De ce ar vrea ceva să-l distrugă? În oraș nu existau animale sălbatice alergând liber sau alte cele. Dar stai! Probabil că luna se referea și la oameni. Cu ei se aștepta să aibă cele mai multe probleme. Și atunci, prin "distruge tu primul" se referea la faptul că nu ar fi nici o problemă dacă ar lua viețile celor care voiau să-i facă rău într-un fel sau altul, nu? Tot ce se poate.
Gândul că i-a fost oarecum recomandat să ucidă i-a dat mai multă încredere în sine. Dacă acest lucru i s-ar fi interzis, el ar fi fost mult mai frustrat. Obligația de a suporta tot ce i se întâmpla l-ar fi stresat. Așa, știa că făcea ceea ce trebuia omorându-i.
Au început să se audă pași- întâi încet, apoi tot mai tare. Cineva se apropia de el. Scârțâitul podelei de lemn sub picioarele celui care se îndrepta spre băiat a fost înlocuit cu bătaia fiecărui pas pe țigle.
Belphegor s-a așezat lângă el, ca de obicei, fără să-l întrebe dacă avea chef de vorbă, iar acesta și-a întors privirea în cealaltă parte.
Ignorând gestul, fratele mai mare a vrut să știe: Deci, te-ai distrat?
Levi a dat din cap, murmurând, "Mda".
-Sigur?
Insistența sa îl irita pe băiatul mai tânăr.
-Da, mă! Ce mai vrei să știi?
-Detalii, l-a rugat Belphegor fără să îi pese că-și enerva frățiorul.
-N-am ce să-ți povestesc. Am fost la ea, ne-am uitat la film și am venit acasă.
Un rânjet batjocoritor s-a format pe buzele celui mare și a ridicat o sprânceană. Știa că nu s-a întâmplat treaba așa de simplu.
-Așa ai făcut? Serios? Ai știut cum trebuie să te comporți în casa altcuiva? Tu, care n-ai fost la niciun prieten acasă?
Zâmbetul acela a rămas pe figura sa tot timpul. Ar mai fi putut adăuga un mic detaliu ultimei întrebări, faptul că el n-a avut niciodată vreun prieten, însă i s-a părut o idee mai bună să-i scoată ochii cu asta doar dacă făcea o criză de personalitate.
Levi a intenționat să se ridice și să plece în camera lui, unde avea să se izoleze până ziua următoare, dar fratele cel mare nu avea de gând să-l lase așa ușor. L-a prins de mână și l-a tras înapoi lângă el.
-Nu pleci până nu-mi zici cum a fost, l-a informat.
-Da' nu-i treaba ta! a exclamat frățiorul revoltat.
-Ba e.
-Ba nu!
Belphegor s-a săturat de conversațiile copilărești de soiul acesta și de ieșirile celui mai mic.
-Leviathan, este treaba mea! a insistat, Ești fratele meu și mă interesezi.
-Nu suntem frați pe bune.
-Orișicât. Vreau să te ajut să te integrezi.
-Mă descurc și singur.
-Cum să nu. Am și văzut.
Aruncându-i o privire care ar putea îngheța iadul, Levi și-a smuls mâna din cea a fratelui său și a părăsit acoperișul. Urma să nu mai schimbe vreo vorbă cu Belphegor pentru ceva timp. Era nervos.
Nu avea nevoie de ajutorul ăluia să se descurce în societate! Putea și singur să se integreze.
Odată ajuns în cameră, a trântit ușa zdravăn în spatele lui și a încuiat-o.
Dar el nu era singurul dezamăgit de cum a decurs seara. Și Kara
și-ar fi dorit să se întâmple lucrurile altfel.
-Simțeam că vrea să țină distanța de mine! se plângea, Nu cred că mă place.
-Asta e, a concluzionat Xandria, dă-l dracu'.
Răspunsul dat n-a făcut decât să-i aducă o palmă după ceafă gazdei.
-Hai, mă! Trebuia să-mi ridici moralu'...
-Asta făceam!
Musafira s-a uitat urât, dându-i celeilalte de înțeles că a folosit cuvintele greșite pentru a-și exprima părerea de rău față de dezamăgirea prietenei sale.
-Ok, ok, scuze, lasă-mă să mai încerc o dată, a cerut fata mai mică, iar cealaltă i-a oferit permisiunea, Ai văzut că nu prea socializează. Și sigur n-a mai fost acasă la cineva vreodată. Adică ai văzut cât de pe lângă era. Poate că nici nu știe cum să se poarte cu o fată că n-a avut ocazia.
-Poate, i-a dat dreptate Kara.
Cele două au hotărât să petreacă noaptea împreună. Ultimul autobuz a trecut de mult timp, iar plătitul taxi-ului era o risipă, mai ales când cea mai bună prietenă avea mereu ușile deschise pentru ea.
Păcat că relația celor doi băieți din casa de alături nu se desfășura la fel. Belphegor și-a dat seama că l-a rănit pe Levi, dar nu avea cum să își ceară iertare de la el până când îi trecea supărarea, probabil a doua zi dacă nu ziua de după.
Adevărul era că nu se mira de ce îl evitau cu toții. Avea momente când era chiar imposibil, care erau destul de dese din păcate. Trebuia să fii foarte atent cu el, altfel se supăra și nu mai puteai vorbi cu el, iar acela era cazul fericit. De multe ori devenea violent și treaba se termina cu lovituri și sânge, uneori chiar moarte. Însă gradul de gravitate a vătămării depindea de cât de supărat era.
Totuși Levi nu a încercat niciodată să se schimbe pentru a avea prieteni. Nici nu a pomenit că vrea să se apropie de cineva. Chiar nu părea să îl deranjeze faptul că tuturor le e silă de el, că era oaia neagră a oricărui colectiv.
Tânărul încă nu și-a dat seama ce îi plăcea la fata aia, dar sigur era o persoană specială dacă a reușit să-i trezească dorința de a avea o prietenă. Și cine știe? Poate era un lucru bun. Poate l-ar mai aduce puțin cu picioarele pe pământ. Ar fi bucuros de un asemenea lucru, deoarece el s-a săturat să încerce.
Da', oare de ce nu-l dau dracu'? se întreba Belphegor, Că oricum nu ajung nicăieri cu el.