Rece

Hopa-hopa!

Xandria și-a luat la revedere de la gazdă într-un final și s-a îndreptat spre casa ei.
Vizita nu i-a schimbat în vreo măsură părerea despre Levi. Era nebun, ciudat. Nu știa să socializeze. Vedea lucrurile într-un mod oarecum straniu.
Are stofă de criminal în serie, se gândea, Chiar nu m-ar mira să-l văd la știri pentru așa ceva.
Ieșind din casa lui Levi, fata a remarcat pe celălalt trotuar prezența uneia dintre colegele ei de școală, Aylana, bârfitoarea școlii. Probabil se întorcea de la vreun 'party' din clubul fițos de peste câteva străzi, judecând după îmbrăcămintea sofisticată. Era mult spus sofisticată; de fapt s-a îmbrăcat mai vulgar decât de obicei.
Respectiva era relativ populară, dar mai mult pentru faptul că niciun subiect nu o ocolea. Cunoștea viața tuturor în detaliu.
Xandria a fost mereu de părere că fata aceasta era prea ocupată să trăiască viețile altora pentru a avea timp să se ocupe de a ei.
Spera ca Aylana să n-o zărească, pentru că ar urma un interogatoriu plin de întrebări pe care mai bine le-ar ține scârba pentru ea, iar indiferent de răspunsuri, le-ar întoarce în așa fel încât să rezulte o poveste cu intrigi mișto care ar merita ascultată de toți.
Ha! Aylana să n-o vadă? Mai ales într-un moment din acesta?
Bună glumă. Să n-o mai faci, își spunea Xandria.
O știa bine pe colega ei. Cu cât erai mai popular, cu atât mai mult aștsptau ceilalți să te faci de râs.
A încercat să se ascundă, grăbind pasul și evitând privitul în direcția aceea, dar unui ochi de șoim nu-i scăpa nimic.
-Xu! a strigat Aylana și s-a repezit să treacă strada, Cum de-i trecut de miezu' nopții și nu ești rangă prin pub-urile alea unde mergi?
Fata cealaltă a inspirat adânc. A început. Rămânea de văzut câtă răbdare avea.
Da' stai, e trecut de 12? Cât p... mea am stat la Levi?!
-Meh, n-am avut chef azi, a răspuns, apoi a imitat un căscat și a plecat la propria locuință fără să-și salute colega.
Ziua următoare, Xandria a fost așteptată la școală de cea pe care a întâlnito cu câteva ore în urmă, alături de încă o fată, umbra ei, cu care era văzută tot timpul.
S-au salutat reciproc și fata care abia a intrat în clădire a dat să își continue drumul, însă divele aveau chef de o discuție.
-Cum e Levi? s-a interesat Aylana.
-Cum să fie? a răspuns cea întrebată, pe un ton cât de indiferent posibil.
-Nu știu, zi-mi tu. E vreun băiat de ăla rău cu care te vede lumea de obicei?
-Pe dracu'.
-Atunci? Hai, nu mai răspunde monosilabic. Zi ce crezi despre el!
-E cu capu', nu știu. Un căcat introvertit cu gânduri sinistre.
Fără să aștepte următoarea întrebare, Xandria s-a repezit spre clasa ei. Cealaltă fată a strigat după ea o dată, dar fără folos. Cu toate că o auzea foarte clar, se prefăcea că se grăbea.
-Ce a fost asta? a întrebat Laali, spectatoarea la discuție, Ce te-a apucat să o întrebi de Levi?
-Sunt curioasă să știu ce făcea la el azi-noapte.
Prietena a rămas mască după ce a auzit vestea.
-Ce?!
-Exact!
-Păi nu era cu Mikko?
-Și-o trage cu doi, nebuna, da' nu zice nimic că-i e rușine cu retardatu' de Levi.
-Sau nu vrea să afle Mikko.
-Ete fâs! Cum dracu' să nu știe când e în clasă cu amantu-so?
Cele două erau conștiente că singura lor sursă de informații era Levi, așa că au decis să-l facă pe el să dea tot afară.
Zis și făcut. Pauza următoare, ele erau primele care stăteau în fața ușii clasei misteriosului, așteptând plecarea profesorului pentru a putea intra.
Laali avea să stea de vorbă cu el, deoarece cu privirea ei de mielușel nevinovat, nimeni n-ar crede-o în stare să fie complice la următoarea bârfă epocală a școlii.
Ea a țâșnit direct spre băiat din momentul deschiderii ușii clasei, ignorând prezența profesorului care stătea la taclale cu câțiva elevi, probabil explicându-le motivul notelor lor mici sau așa ceva.
Levi stătea ca de obicei în banca lui, singur -pentru că nimeni nu avea bunăvoința să i se alăture- și continua un desen început în timpul orei.
Și Kara ar fi vrut să schimbe o vorbă cu el, dar Laali i-a luat-o înainte.
-Ce faci, Levi? l-a întrebat cu vocea aceea enervant de subțire de pițipoancă încercând să pară adorabilă, dar greșind mizerabil.
Văzând că avea companie, el și-a închis caietul instant.
-Bine, cred... Tu?
Kara asista la scenă confuză și oarecum îngrijorată. Nu era singura căreia îi plăcea de ciudatul acela?
Dacă lucrurile erau cum credea ea, putea s-o lase baltă. Levi n-ar alege-o niciodată în condiția în care cealaltă obțiune era o fată frumoasă și populară ca Laali.
Eh, avea și Xu dreptate. Nu merită, se consola singură.
-Ăăă, sunt bine, a grăit el, Și tu?
Cea care a început conversația a continuat: Uite, pe aici și eu. Voiam să te întreb cum te-ai obișnuit cu noua școală.
-E ok, cred.
-Și colegii? Cum ți se par?
Ți-ai făcut vreun prieten?
-Nu chiar. Am ieșit cu Xu de câteva ori, da' n-a fost mare lucru.
Conversația se îndrepta în direcția dorită. Cu puțin noroc urma să spună și ceva mai interesant.
-Și cum te înțelegi cu ea? Mi se pare că aveți multe în comun!
-Binișor.
Altul care răspundea monosilabic. Cei doi erau făcuți unul pentru celălalt. Păcat că inima Xandriei era deja a altui băiat.
-Eu zic că v-ar sta bine împreună, a insistat Laali.
-Merci?
Atunci i-a picat Karei fisa. Nu cine credea ea era concurența.
Aaa, deci cu Xu are treabă!
În acel caz sigur era vorba de o interpretare greșită. Probabil a văzut-o pe Xandria vorbind cu el și și-a imaginat lucruri. Ori asta, ori avea de gând să i se alăture Aylanei în altă glumă proastă pe seama cuiva, iar prietena ei cea mai bună a ajuns următoarea ghinionistă.
Între timp a ajuns și subiectul feminin al bârfei în clasă pentru a-l căuta pe Mikko. Văzând-o pe Aylana aşteptând la ușă și-a dat seama că ceva s-a pus la cale. Apoi a intrat și a observat-o și pe cealaltă bârfitoare, vorbind cu Levi. Era clar.
Să-mi bag toată p...! înjura în gând, P... astea două chiar nu se lasă până nu bagă pe cineva în căcat!
Trebuia să-i explice lui Levi cum stătea treaba cu ele două înainte ca el să spună ceva care ar putea să o bage într-o încurcătură.
Asta în caz că n-a scos vreun căcat pe gură încă.