Rece

Pleacă odată!

Restul zilei a decurs destul de liniștit. Fata nu a părăsit camera aproape deloc și nici nu a mai vorbit ce știi cât cu Levi. A dormit mai mult, sau doar a stat întinsă pe pat, examinând desenele de pe pereți.
Se vedea că tipul avea un fel de obsesie cu luna plină, deoarece aceasta nu lipsea din nicio lucrare. În rest, toată arta lui se baza pe păduri, crimă și orice alte elemente sinistre.
Oarecum era și normal să deseneze așa. Un artist transpunea pe hârtie ce avea pe suflet.
Pe de altă parte, Leviathan era frustrat. Xu era la el în casă, chiar în camera lui, și cu toate astea nu putea să facă nimic. Da' nimic! Nici măcar să stea de vorbă cu ea, că dormea. Și de, trebuia să o lase să se odihnească, îi creșteau șansele cu ea dacă era simțit, etc.
Dimineța următoare n-a mai rezistat.
Doar n-o să doarmă cu zilele! insista în gând.
Și-a propus s-o trezească. S-a așezat lângă ea, a prins-o de un umăr și a scuturat-o ușor.
-Xu, șoptea, Bă, Xu, trezește-te.
Adormita s-a întors către el și a deschis încet ochii. Ar fi preferat să mai doarmă, dar dacă nu se mai putea...
-Ce vrei?
Hei, nu l-a mai înjurat! Relația lor progresa; încet, dar sigur.
-La tine acasă, te speli?
-Da, de ce?
-Păi ar cam trebui.
Prima reacție a Xandriei a fost să-l lovească peste gură cu palma. Nu era o nespălată!
Cu toate astea, se putea ca el să aibă dreptate. N-a mai dat de duș de când a început toată nebunia cu urmăritul.
S-a ridicat cu grijă pentru a-și observa reflexia în geam. Apoi, și-a desfăcut părul. Îl ținea prins în timpul somnului ca să nu se încâlcească. Da, chiar trebuia să facă o baie.
-Bine, a oftat.
Leviathan a ajutat-o să se ridice și a condus-o până la baie. După aceea, a ieșit și s-a întors imediat cu niște prosoape și haine curate pe care ea trebuia să le îmbrace după baie. A pus prosopul și hainele pe mașina de spălat -care se afla lângă chiuvetă- și a pornit robinetul care aparținea de cadă. Fata se holba la el confuză. Aștepta să plece, dar acesta nu se mișca din loc.
El zâmbea larg. Sărăcuța nu s-a prins de șmecherie. Lui de fapt nu-i păsa chiar atât dacă era sau nu murdară. Dar nu era în stare să se spele singură. Și cine altcineva ar putea să o ajute? Cu siguranță nu Belphegor, deoarece ea nu-l cunoștea și s-ar simți și mai incomod în preajma lui.
-Ăăăă, se bâlbâia fata, Auzi, nu vreau să fiu nesimțită, da' nu ieși odată?
-Nu, a răspuns Levi cu o privire foarte senină și cu gura până la urechi.
Deși și-a propus să nu se mai revolte din orice, răbdarea ei avea să ajungă la final cât de curând dacă el mai continua cu lucruri din acelea. Băiatul ăla era chiar tupeist! Desigur, odată ce s-a asigurat că cealaltă parte nu prea are cum să opună rezistență.
-Da' ce dracu' vrei să faci, te uiți la mine cum mă spăl?!
-Ba chiar o să te ajut, a anunțat-o, făcându-i cu ochiul într-un mod jucăuș.
Orajii Xandriei au început să ardă, fața ei era roșie de jenă. Ce om!
Levi încă rânjea, fiind amuzat de discomfortul musafirei. În schimb, ea ar fi aruncat cu ceva după el. Acela era cel mai enervant zâmbet pe care l-a văzut vreodată!
Păcat că singurele obiecte pe care le avea la-ndemână erau hainele ei și niște prosoape.
-Acum ce faci, rămâi jegoasă? glumea gazda.
În momentul acela, ea i-ar fi dat una atât de tare încât nesimțitul n-ar mai fi avut tupeul să comenteze, dar era conștientă că tot el ar avea ultimul cuvânt. Apoi, situația nu ar face nimic decât să se înrăutățească pentru ea, deoarece el avea prostul obicei să o tachineze cu ceea ce o enerva mai mult.
-Măcar poți să nu belești ochii la mine cum mă dezbrac?
Băiatul s-a întors cu spatele către ea. Totuși, ea nu era sigură că el nu privea cu coada ochiului. I-a întors și ea spatele și s-a dezbrăcatcât de repede a putut. Imediat după aceea, a țâșnit în cadă. Intrarea foarte bruscă a cauzat un val de durere din partea rănii și, pentru că nu și-a controlat mișcările foarte bine, aproape că s-a lovit cu capul de faianță.
-Gata? a întrebat Leviathan care, în mod surprinzător, nu a tras cu ochiul de data asta.
Aducându-și genunchii la piept și strângându-i în brațe, Xandria a răspuns cu jumate de gură: Da...
Băiatul se îndrepta spre ea cu același zâmbet insuportabil de mai înainte. Tipului ăluia chiar îi făcea plăcere să o supere!
Obrajii ei au căpătat o nuanță foarte aprinsă de roșu. Niciodată nu și-a imaginat cât de stânjenitor era să fie practic goală în fața altei persoane, mai ales a uneia în prezența căreia ea nu se simțea foarte confortabil.
Leviathan s-a așezat lângă vană și a început să-i descâlcească părul cu degetele. Când a considerat că a terminat cu deznodatul șuvițelor, și-a turnat șampon în palme și s-a apucat de spălat. Din când în când o mai trăgea de păr astfel încât să-și lase capul mai pe spate, dar nu a reușit nimic. Cu cât insista mai mult să o facă să se miște, cu atât își strângea genunchii mai tare.
-Stai mai relaxată, a rugat-o.
-Nu.
Văzând că nu avea nicio șansă cu ea, Levi și-a continuat treaba. I-a clătit părul cu chiu, cu vai, iar apoi a început să-i frece umerii cu săpun. La început, Xandria s-a relaxat puțin, bucurându-se de masaj. Asta a fost până mâinile lui treceau de umeri și se îndreptau mai în față. Ea a s-a silit să le ignore mai întâi, dar și-a dat seama care era "destinația". I-a dat gazdei câteva palme peste mâini în speranța că se va opri.
Băiatul și-a luat mâinile de pe ea și a râs scurt. Nu și-a imaginat vreodată că ar putea fi atât de rușinoasă.
-Mă descurc singură de aici, a spus ea.
-O să te doară rana dacă te sucești atât.
-Risc.
-Da' nu-ți fac nimic. Haide!
-Ieși în p... mea afară din baie!
Vocea ei suna mai mult stânjenită decât amenințătoare.
Dacă nici atunci nu avea boul de gând să simplifice peisajul, Xandria s-a hotărât să-și calce pe orgoliu și să-l roage frumos să plece, explicându-i că se simțea foarte incomod în preajma lui într-o asemenea ipostază. Noroc că a plecat într-un final, hlizindu-se ca de obicei.
Ăsta cere pumni în gură, grav, a concluzionat fata. Nu suporta să-l audă râzând de ea.
Cu siguranță avea să-l bată de-l îndoaie atunci când se va face bine. Din păcate, până atunci trebuia să se poarte cât de cât frumos și să spere că rănile de genul acela se vindecau repede.