Rece

Acum e bine ce ai făcut?

Cu toate că lovitul celor două l-a făcut să se simtă mai bine pe moment, Levi încă era furios; dar nu din cauza că bârfitoarele râdeau de el și de Xandria că erau văzuți împreună, ci din pricina faptului că aveau puțină dreptate când spuneau că ea își cam bătea joc de el. Îl rănea când cineva insista asupra unui lucru care nu-i cădea tocmai bine, însă fetele acelea aveau să continue fără niciun dubiu, pentru că le plăcea să-l vadă simțindu-se prost. Bine, nu doar pe el, pe oricine. Oricum, Levi și-a propus să le-o plătească și era sigur că el avea să râdă la urmă.
Aylana, fiind capul răutățiilor, era prima pe listă. Batjocoritul a auzit că respectiva a făcut lucruri din astea în mai multe rânduri, însă și-a dat seama că ea era "şefa" şi din felul în care o ținea pe Laali sub păpuc.
Popularitatea fetei a făcut aflatul adresei sale foarte simplu. Toți știau unde locuia, inclusiv Levi, care a decis să-i facă o vizită surpriză.
El a aşteptat până după miezul nopții, când era aproape sigur că străzile erau goale. Și-a prins părul, s-a echipat cu un hanorac negru cu glugă şi cu o pereche de mănuşi groase, bine căptușite. Nu trebuia să lase nicio urmă, nicio posibilitate de a fi identificat.
A luat cam un metru de sârmă ghimpată la el şi a zbughit-o spre casa colegei lui. S-a strecurat afară cu mare grijă. Belphegor nu l-ar lăsa să părăsească locuința la ora aia în cursul săptămânii, mai ales dacă ar știi pentru ce. Ziua următoare avea şcoală, trebuia să fie rapid.
Pe drum, băiatul își făcea griji în legătură cu intratul în casă. Ușa nici nu intra în discuție, dar prin care fereastră ar putea intra?
Ajuns acolo, a aruncat o privire în jur. Toate ferestrele de la parter erau închise, dar nu era nicio problemă. A zărit scara de incendiu şi un geam deschis lângă ea, iar bucuria i-a fost mare când a dat de ea.
Punănd rola de sărmă ghimpată pe un umăr, a început să se cațere spre destinație. Intrarea nu era chiar atât de aproape de scară, dar Levi nu avea probleme. A trăit în sate și prin munți înainte să se mute la oraș. Era obișnuit să se descurce în situații mai nefavorabile.
S-a prins cu o mână de rama ferestrei și a rezemat un picior pe pervaz. Când a fost sigur de stabilitatea lui, și-a adus și restul corpului pe geam și a sărit înăuntru.
În fața lui se afla un perete plin cu postere cu cântăreţi contemporani venerați de tineret, fotomodele și alți oameni la care se închinau adolescentele. Mai jos zăcea un pat, iar în el dormea Aylana.
Zâmbind sadic, băiatul s-a felicitat că a ajuns unde trebuia.
S-a îndreptat spre pat cu pași de felină. Aproape își ținea respirația doar să n-o trezească. A prins-o finuț de umeri și i-a ridicat trunchiul cu multă precauție. Norocul lui că fata dormea foarte adânc.
A înfășurat atent puțin din sârmă în jurul gâtului ei, începând de la unul dintre capete. După ce a făcut un nod, l-a strâns cât s-a putut de mult, până când ghimpii i-au străpuns pielea victimei. Cascade micuțe de sânge au țâșnit.
Simțind un șoc dureros, Aylana și-a deschis ochii
într-o fracțiune de secundă. Ar fi vrut să fie în stare să țipe, însă gâtul ei era legat atât de strâns încât corzile ei vocale erau suprasolicitate dacă voia să scoată vreun sunet.A încercat să caute cauza durerii cu privirea, dar dacă întorcea capul o zgâriau spinii de fier. Apoi, a încercat să-şi dea "chokerul" jos, dar şi-a rănit și mâinile.
Simțea că patul ei se mişca. Cineva o muta în altă parte.
Câteva momente mai târziu, ceva din spate a tras zdravăn de sârmă, forțând-o astfel să se ridice.
Cel care o 'mânuia' ca pe o marionetă stătea în spatele ei, iar aceasta nu putea să-și întoarcă privirea spre el.
Levi lega de zor celălalt capăt al sârmei de lampă. Ghimpii începeau să pătrundă prin materialul mânușii. El spera să termine de făcut nodul până când o țepușă i-ar ajunge la piele. Sângele ar fi un ajutor măricel pentru a-i afla identitatea.
-Cine ești...? Aylana se chinuia să ceară o informație, dar gâtul ei era atăt de strâns încât i-a fost greu până și să șoptească.
'Vizitatorul surpriză' a avut buna voință să-i îndeplinească ultimul moft din timpul vieții și să se arate. S-a mutat din spate în fața ei și și-a dat gluga jos. Lumina lunii îi valorifica doar jumătate din chip, construind astfel un contrast de lumini și umbre pe el. Se vedea fața ovală, slabă, un ochi mare și albastru, puțin din nas și jumătate din gură.
-Levi?!...
-E Leviathan de fapt, a corectat-o băiatul.
Vorbea încet, să nu cumva
să-i trezească părinții.
A coborât din patul ei și a început să-l împingă spre locul lui inițial. Fata simțea cum picioarele ei aveau să rămână în aer curând și s-a panicat. Dacă atunci, când încă mai avea pe ce să stea, aerul refuza să-i pătrundă plămânii, ce avea să facă începând cu momentul când o să atârne?
Curând, victima a rămas în aer. Fiind mai grea decât sârma ghimpată, gravitația a tras-o cât de aproape de podea a putut. Pe gâtul ei s-au format nenumărate răni deschise din care curgea sânge fără oprire. Ea s-a zbătut ambițios să se elibereze, cu ultimul strop de putere pe care-l mai avea. Din păcate, finalul fericit nu era o trăsătură a realității. Când mâinile ei au încetat să tragă de spini, a murit. Sângele ei
s-a împrăștiat pe întregul corp, pictând modele abstracte, iar sub ea s-a adunat destul lichid roșu pentru o baltă.
Levi îi admira cadavrul, opera lui. Era mândru de el. Considera că victima şi-a primit pedeapsa meritată.
Felicitându-se, a ieșit tot pe geamul pe unde a intrat și a fugit la casa lui. Acolo, a intrat de parcă se ferea de capcane sau alarme ascunse.
De fapt, exista o "alarmă"-Bel-phegor, în caz că se trezea.
Criminalul a țâșnit în camera lui și a aruncat "costumul de camuflaj" de pe el, inclusiv mânușile de care avea să se debaraseze a doua zi, apoi s-a culcat de parcă nu și-ar fi părăsit niciodată camera.