Rece

Stați, că nu e chiar așa!

În momentul când clopoțelul care anunța finalul ultimei ore a început să sune, Xandria a țâşnit ca din pușcă spre clasa lui Levi.
Elevii au început să plece de acolo când a ajuns ea. S-a întâlnit și cu Kara, dar doar a salutat-o și s-a întors la căutatul persoanei dorite. Spera să nu fie nimeni atent la ea, sau dacă era, să nu-și imagineze vreo poveste de senzație pentru triunghiul amoros care se petrecea în capul său.
Nu numai că Levi a ieșit ultimul, mai și mergea foarte încet.
Așa, trage de timp cât poți, de ce nu! se gândea Xandria frustrată.
Când, într-un final, băiatul a apărut pe hol, ea l-a luat de mână și s-a îndreptat cu pași repezi spre poarta școlii, uitându-se atent în jur, mai exact la colegii din apropiere. De când cu "incidentul" cu Aylana, se părea că trebuia să fie foarte atentă cum se prezenta în public, în compania anumitor persoane.
Levi nu se gândea câtuși de puțin că ar urma ziua în care să fie așteptat de ea în fața clasei și era complet bulversat, dar și nerăbdător într-un fel. Nu avea nici o suspiciune în legătură cu ce avea să urmeze, dar spera să fie legat de ei doi și, pe cât posibil, de bine.
Fata n-a scos niciun cuvânt până nu s-au îndepărtat destul de școală și școlari, de frică să nu o audă cine nu trebuia.
-Ce-ai vorbit cu Laali? s-a interesat apoi.
După tonul nerăbdător și oarecum stresat, el a înțeles că ceva nu era în regulă.
-A întrebat de tine... adică de noi.
-Ce anume?
-Păi ce cred de tine, cum ne înțelegem... de astea.
-Mhm. Ce i-ai răspuns?
Xandria deja se gândea la ce era mai rău. Parcă se și temea să audă cum interpreta ciudatul relația lor.
Nu știa nimic de fostele lui prietenii, iubiri sau aventuri. Dacă a fost mereu el cu sine, așa cum bănuia ea, ar fi putut spune că era o iubire arzătoare între ei.
-N-am zis mare lucru... gen, ne înțelegem binișor și așa.
-Bun. Să nu intri în detalii când vorbești cu ea sau cu Aylana. Nu vreau să înțelegi că mi-e rușine cu tine sau ceva, da' nu trebuie să afle niște oameni că vorbim. E mai complicat, nu întreba.
Ea nici nu a simțit că a ajuns acasă atât de repede ținând pasul alert, dar se bucura, deoarece băiatul nu mai avea timp să-i ceară socoteală.
-Păi, se pare că am ajuns acasă, a grăit ea în continuare, Hai că trebuie să plec. Om mai vorbi mâine pe la școală. Pa!
Fata s-a repezit în casă, lăsându-l pe vecin confuz pe stradă.
Și Levi s-a întors în locuința lui, destul de dezamăgit.
Îi e rușine cu mine, se compătimea, altfel n-ar fi interesat-o cine o vede cu mine.
Ziua următoare a fost una din cele neobișbuite, când Xandria s-a trezit mai mult sau mai puțin la timp și avea șansa să ajungă în clasă înaintea profesoarei. Pe stradă l-a zărit pe bizarul ei vecin suedez și a decis să i se alăture în drumul spre școală. Astfel putea să-i continue instructajul despre conversație.
-Hai noroc! a strigat către el pentru a-i atrage atenția.
Levi s-a întors și a văzut-o fugind spre el, făcându-i cu mâna.
Sinele lui interior îl obliga să o ignore și să plece mai departe, De ce-o mai aștept?! O doare-n cur de mine! Și îi e rușine să mă vadă lumea cu ea.
Totuși, o aștepta. Încă spera la ceva bun, un progres acolo. Încă voia să discute cu ea.
-Ce mai faci?, l-a întrebat,
Te-ai supărat pe mine ieri?
Da.
-Nu, stai liniștită!
-Bun atunci! zâmbea ușurată, Speram să nu fi înțeles ceva greșit.
Cei doi s-au îndreptat spre școală în liniște.
Ea a și uitat că trebuia să fie atentă la cei de care ar fi bine să se ferească până a ajuns în fața școlii, unde le-a văzut pe cele pe care își dorea cel mai mult să le evite: Aylana și Laali. S-ar fi îndepărtat de Levi, dar era puțin cam târziu. I-au văzut.
-Să vă țină! se "bucurau" cele două mimoze.
-Nu suntem împreună, în p... mea! se revolta Xandria.
Băiatul și-a dat seama că nu avea nimic de spus în acea contrazicere, așa că și-a lăsat vecina în pace și a plecat în treaba lui. Asta le-a dat celor două încă un motiv să glumească pe seama celei de a treia.
-Ui' că l-ai supărat! râdea Aylana, Dacă te lasă? Atunci ce faci?
-Mă răzbun pe tine și-ți tai limba în speranța că poate mori, pentru că, din câte văd, ăla-i cel mai important organ al tău.
După ce a scuipat cu silă acele cuvinte, Xandria le-a împins pe cele două la o parte și și-a continuat viața. A dat o fugă pânâ în clasa Karei cu scopul de a-i explica situația.
-Ce dracu' ai făcut, fă? a întrebat prietena ei, Umblă zvonu' prin școală că ești cu Levi.
-Păi n-ai zis că vrei şi l să-ți fac lipeala cu el?
-Da, da' ce treabă are una cu aialaltă?
-Păi nu trebe să pun o vorbă bună, ceva acolo? Să-l conving pe băiat că ai fi numa' bună de iubită?
-Așa, și?
-Și a înțeles greșit ideea și crede că acu' are în sfârșit un prieten.
Kara și-a lovit fruntea cu o palmă. Cum a reușit cea mică să transmită mesajul greșit, asta n-avea de unde să știe.
Ar fi trebuit totuși să se aștepte la încurcături de genul acesta, cunoscând trecutul amoros al Xandriei.
Aceasta n-a prea avut relații la viața ei, deoarece era tot pe lângă subiect. Dar nici nu s-a străduit vreodată să fie împreună cu cineva. Era fericită singură.
Nici chiar în cuceritul lui Mikko, pe care chiar îl plăcea, nu punea ce știi ce suflet. Se purta cu el de parcă ar fi cei mai buni prieteni pe viață, nici măcar nu încerca să-i dea vreun semn. Și cu toate astea se gândea că avea șanse să fie cu el.
-Bravo, tată, o lăuda sarcastic prietena mai mare, Ești un talent la lipeli. Cupidona devii când te faci mare.
Micuța i-a dat o palmă pe obraz.
-Taci acolo! Mă străduiesc!