Rece

Te-ai dus la moarte.

Xandria, locuind la marginea orașului, avea două opțiuni: să cheme un taxi sau să se ducă acasă pe jos. Mersul era prea obositor și ar dura mult, judecând cât a pertecut... și cât a băut, ar dura prea mult să ajungă. Asta ar însemna fără somn. Pe de altă parte, a cheltuit toți banii pe băutură.
Mai dă-o dracu'! Oi lua un taxi și iau bani de acasă să-i plătesc, a plănuit în gând. Cu tot alcoolul din ea, se părea că totuși era în stare să gândească.
S-a urcat în primul taxi și a ațipit pe banchetă. Șoferul a trebuit să o trezească în momentul în care au ajuns la destinație pentru a-i cere suma pe care trebuia să o plătească pentru serviciul acordat.
-Da, a mormăind frecându-se la ochi, uitând complet de stratul de machiaj de grosimea unei jumătăți de chiflă de pe fața ei, Hai până înăuntru că-mi trebe bani.
Cu taximetristul stând în spate, a sunat la ușă. Mama ei ar trebui să răspundă în mai puțin de un minut. Nici măcar nu ar trebui să mintă în privința faptului că a ajuns acasă puțin mai devreme de de răsărit și de bărbatul necunoscut din spatele ei, deoarece aceea nu se sinchisea să o întrebe. Și totuși deschidea ușa de cele mai multe ori fix după ce Xandria lua degetul de pe sonerie! Fetei îi convenea lipsa de păsare numită încredere cu care era tratată. Putea să comită orice și nu ar fi certată sau pedepsită. Iar dacă năzbâtia făcută implica și alți oameni care doreau să se plângă la femeie de comportamentul fiicei sale, ea ar răspunde: Nu-i handicapată. Ce pizda mă-sii îmi zici tu mie în ce căcaturi intră? Poate să-și poarte și singură de grijă!
Surprinzător, a trecut un minut întreg și mama sa nu a dat niciun semn de viață. Xandria a mai sunat o dată. A mai trecut un minut degeaba. Bărbatul începea să-și piardă răbdarea.
-Da' deschide o dată ușa aia și intră-n morții tăi! a strigat el impacientat, Mai am și alți clienți.
Greșeală. Nu așa se vorbește cu oamenii care abia s-au trezit, pentru că foarte mulți tind să se enerveze.
-Mă doare-n cur de clienții tăi! s-a răstit clienta, Dacă nu-ți ții fleanca până nu deschid, te las afară și nu-ți mai plătesc nimic.
Dacă nu ar exista oameni în jur să îi audă i-ar fi dat fetei câțiva pumni în gură. Adică stai puțin! Cum își permitea o puștoaică beată să se ia de el cu un asemenea tupeu? Asta în condiția în care el avea totuși o vârstă și era un adult în toată firea.
Furia i-a fost calmată când a auzit ușa deschizându-se într-un final. Puștoaica tocmai a intrat și aștepta și el să faca același lucru. Apoi, l-a condus în sufragerie.
-Stai pe canapea până-ți aduc banii, l-a îndemnat, Și dacă te ia chefu' de ciordit, să știi că te găsesc și te ia dracu'!
-Taci o dată și mișcă!
Murmurând o serie de înjurături, fata s-a îndreptat spre bucătărie, aceea fiind despărțită de sufragerie printr-o bucată de zid care servea drept tejghea.
Discuția aprinsă dintre cei doi a fost auzită de încă cineva: Levi.
Băiatul s-a trezit atunci când auzul lui a dat de vocea enervant de puternică a oricui se afla lângă locuința lui. Frecându-se la ochi iritat, el s-a indreptat spre fereastră să descopere sursa zgomotului care i-a deranjat somnul. A deschis geamul la timp să-și vadă vecina certându-se cu un taximetrist.
Te iei de Xu? s-a întrebat retoric, Mai vedem noi.
Fără să mai stea pe gânduri, s-a înarmat cu un ac și un mosor de ață și a părăsit casa. Ca măsură de precauție și-a pus o pereche de mânuși chirurgicale. Acelea nu lăsau amprente.
Între timp, Xandria a găsit o sumă mai mare lăsată pe dulăpiorul de lângă frigider decât de obicei, iar dedesupt se afla un bilețel.
O să-l citesc mai încolo, și-a propus și a luat doar cât i-a trebuit pentru a-l plăti pe taximetrist.
Încă puțin și l-ar fi împins pe bărbat pe ușă după ce i-a înmânat suma cuvenită și el nici măcar nu i-a mulțumit că nu l-a obligat să aștepte afară. Imediat ce străinul nu se mai afla în incinta locuinței, fata a încuiat ușa.
Bărbatul s-a îndreptat spre mașina lui cu intenția să verifice dacă a ratat vreo comandă, după aceea să plece spre următoarea stație în speranța de a mai găsi un client. Din păcate, nu a ajuns până acolo.
Două mâini acoperite cu plastic l-au prins de guler și proprietarul lor l-a târât forțat până la intrarea în pădure de la marginea cartierului. La doar câteva străzi mai încolo se afla ieșirea din oraș.
El s-a străduit să se elibereze, dar oricine-i strângea gulerul o făcea de parcă viața sa ar depinde de asta.
Mâna misterioasă s-a retras după ce ființa necunoscută l-a adus destul de departe de civilizație.
Ceva era greșit. Bărbatul se afla în pădure cu cineva, ba nu, cu ceva despre care nu cunoștea absolut nimic. Era femeie, bărbat, tânăr bătrân? Ce voia de la el? De ce nu au putut sta de vorbă acolo?
Își simțea inima bătând mai rapid și fluturași zburând nestingheriți în stomacul lui. Palmele îi transpirau. Parcă a început și el să tremure de frică. Ce urma să se întâmple cu el? Putea oare să întrebe creatura aceia? I-ar răspunde? Cu vorbe sau cu o palmă? Sau mai rău?
Creatura străină și-a întors în sfârșit privirea către el. Nu se vedea mult din el sau ea. Doar un lucru era clar: avea părul destul de lung cât să-i acopere tot spatele și o parte din coapse, foarte des și închis la culoare. Taximetristul a mai observat că era foarte slab... sau slabă. Părul îi acoperea jumătate din față. Nu-și putea da seama dacă avea un chip masculin sau feminin. Oricum, aspectul facial nu mai conta. În secolul 21 era un lucru normal să arate băieții ca fetele și vice versa.
Se putea vedea un ochi albastru deschis; foarte deschis, aproape alb.
-Deci ce vrei de la mine? s-a interesat răpitul după câteva momente de tăcere în care și-a făcut curaj.
-M-ai deranjat, a răspuns o voce de băiat care avea cel mult 18 ani.
-Cu ce? N-am avut nicio treabă cu tine!
-Te auzeai până în camera mea, boule! Apropo de asta, te porți ca dracu'.
-Și? Ce te fute pe tine grija? Vorbesc cât de tare vreau. Am dreptu'. Și tu m-ai adus pân-aici să te plângi de gălăgie?!
-Nu chiar... băiatul a răspuns pe un ton viclean, căutând ceva prin buzunare, te-am adus aici să-ți dau o... hai să-i zicem lecție de comportament.
Bărbatul mai în vârstă se panica. Știa deja că necunoscutul urma să scoată un cuțit și să-l atace cu el. Greșit. Băiatul ținea un mosor în mâna stângă și un ac în dreapta. Ce?
Văzând mânușile, a înțeles că îl aștepta cel puțin o vătămare. Trebuia să fugă, să se cațere într-un pom. Însă corpul lui a preferat să nu se miște, deși simțea că ar fi alegerea bună. Conștientiza că a înghețat de frică, dar la ce îl ajuta să știe?
Dubiosul a legat acul de niște ață și s-a apropiat de partenerul lui de conversație. Într-o secundă a străpuns buza de jos cu arma, iar în momentul următor pe cea de sus, conectându-le astfel. Prima reacție a victimei a fost încercarea dea-l lovi, dar a eșuat. Monstrul care îndrăznea să se numească persoană l-a trântit pe spate cu o simplă piedică și s-a așezat apoi pe pieptul lui, ținându-i mâinile pe lângă corp cu un genunchi înfpit în fiecare braț pentru a-și putea termina treaba în liniște.
După ce i-a cusut buzele, s-a mutat la nas unde, practic, i-a lipit nările una de alta. Victima nu mai putea țipa, dar sunetele scoase prin gura închisă erau încă auzibile.
Bietul taximetrist simțea cum nu mai putea să respire. Se tot zbătea, dar degeaba.
Când a terminat treaba, tinerelul și-a întors victima cu fața spre pământ și a luat-o la fugă. Abandonatul s-a ridicat rapid. Avea praf în ochi, deoarece nu a apucat să-i închidă la timp.
A tot încercat să rupă ața, dar degeaba. Nu mai avea aer. Timpul lui s-a scurs. În puțin timp a rămas întins între frunzele uscate, mort ca și ele.