Rece

Da, ok, mai spune.

Şi, după o plimbare de aproape o oră întreagă, a ajuns în sfârşit în faţa acasei lui Levi. A inspirat adânc, de parcă avea să-şi ţină respiraţia pe durata vizitei. Sau cine ştie? Poate chiar urma să facă asta.
Ştia că trebuia să bată la uşă, dar simţea o reţinere. Dacă îi dădea impresia că ea îl plăcea, nu Kara? Probabil ar încasa o bătaie bună de la prietena ei dacă lucrurile ar merge greşit.
Dar ce să mai şi facă? I-a promis băiatului că trece pe la el, trebuia să se ţină de cuvânt.
A bătut într-un final la uşă şi spera să nu răspundă fratele lui mai mare. Nu avea nimic personal cu el, dar i se părea un om destul de înfricoşător.
-Leviathan! striga Belphegor în suedeză dinăuntru, uitându-se pe vizor, Ţi-a venit prietena!
Gazda a ţâşnit la parter din dormitor în 2 timpi şi 3 mişcări. Nici nu şi-a întors băiatul mai mare privirea, că frăţiorul era deja acolo.
-Încearcă să nu faci gafe, i-a urat şi s-a retras într-un loc de unde nu avea să-i deranjeze.
Levi a deschis apoi uşa, iar Xandria l-a salutat şi a intrat.
-Hai cu mine, a rugat-o băiatul, îndreptându-se spre scări.
Cei doi au urcat la etaj, apoi au străbătut un hol relativ pustiu, populat doar de două uşi -una pe o parte şi cealaltă pe alta- şi în fine o intrare la capăt care ducea la nişte trepte spre pod. Politicos, gazda şi-a lăsat musafira să urce prima şi a urmat-o.
Fata a aruncat o privire subtilă peste încăpere, asigurându-se că ne exista niciun aparat de tortură sau ceva cripte pe acolo şi, spre uşurarea ei, podul era cam gol. Se mai aflau pe margini câteva cutii cu obiecte care aparent nu erau de folos prin casă la momentul respectiv.
S-au dus la un geam relativ măricel, singurul existent din acoperiş şi băiatul l-a deschis.
-Poţi să urci, sau vrei să te ridic? s-a interesat el.
Musafira a dat din cap afirmativ. Geamul se afla puţin mai sus decât capul ei, deoarece era destul de mică de statură, dar tot ce îi trebuia era doar puţină forţă în mâini pentru a se împinge în sus.
Cu uşurinţă, fata a ieşit prin geam şi Levi a urmat-o. Amândoi se aflau pe acoperiş, locul din casa lui de unde luna era perfect vizibilă şi nu exista vreun pom sau vreo clădire să strice imaginea.
Gazda a făcut câţiva paşi în faţă şi s-a făcut comod pe ţiglele reci.
Întorcându-şi privirea spre Xandria, a îndemnat-o: Hai şi tu!
Aceasta a făcut ceea ce i-a fost spus.
Luna strălucea în întuneric. În jurul ei pluteau câteva stele. Norii lipseau.
Acolo sus era mai frig decât la sol şi vântul bătea mai tare. Atmosfera nu era chiar cea mai convenabilă.
Câteva momente eu trecut în linişte, iar fetei i se părea tot mai ciudat să stea cu el.
-Şiii... care-i treaba cu luna până la urmă? s-a interesat, încercând cu acea ocazie să spargă gheaţa.
Levi s-a holbat în gol pentru câteva secunde înainte de a-i da vreun răspuns: E foarte frumoasă, nu crezi?
-Ăăă... ba da?
Xandria nu a fost niciodată fascinată de corpurile cosmice, sau de celelalte obiecte "poetice", pe care majoritatea le ridicau la rang de muze artistice şi le atribuiau nişte semnificaţii exagerat de profunde, cu toate că ei nu înţelegeau de fapt care era treaba cu ele. De aceea, nici nu a părut că ar crede ceea ce tocmai a spus.
-Nu pari prea convinsă, a remarcat Levi.
Ea a dat din umeri indiferent şi a explicat: N-am prea fost atentă la ea.
-Atunci ai acum ocazia să fii! Uite!
Arătând cu degetul spre lună, ca şi îndemn pentru ea să privească acolo, i-a povestit: Uită-te doar cum străluceşte! Şi cum face totul în jur să pară mai rece, mai sinistru. Ah, şi gri-ul ăla- e genial, nu?
Xandria privea doar luna în sine, fără să fie atentă la explicaţii, pentru că nu o interesau câtuşi de puţin şi urma să le uite oricum. A dat din cap aprobator doar pentru a-l face pe el fericit, dar deja a uitat ceea ce i s-a relatat.
După ce a încetat cu admiratul cerului nocturn, misteriosul şi-a îndreptat atenţia spre figura fetei, contemplând în special ochii. Privirea insistentă o neliniştea pe musafiră, oferindu-i impresia că avea ceva pe față.
-Şi ochii tăi au culoarea aia! a observat el.
Xandria s-a întors spre el cu o privire care spunea: 'eşti chior sau eşti chior?'.
-Nu, ochii mei sunt albaştri, l-a corectat.
-Nu chiar, a contrazis-o.
Fata s-a uitat la el din nou cu acea privire, iar Levi a înțeles că era luat peste picior. S-a ridicat şi a îndemnat-o să-l urmeze.
Cei doi au coborât înapoi în pod, unde gazda a aprins lumina, apoi s-a îndreptat spre una dintre cutii și a adus o oglinjoară.
A pus-o pe Xandria să-și privească fața cu atenție și a tachinat-o, zâmbind de parcă ar vrea să râdă de ea: Vezi că-i cum zic eu? Ochii tăi sunt un fel de gri-albăstrui, ca luna.
De ea încă nu s-a prins mare lucru despre frumusețea lunii, doar faptul că i-a fost trântită în față lipsa ei de cultură față de culori și nuanțe.
A lăsat câteva momente să treacă, după aceea s-a interesat: Îți place să pictezi, ai?
Levi a dat din cap afirmativ și i-a oferit să-i arate câteva lucrări de-ale lui, iar ea a acceptat.
S-au dus în camera lui și el a scos câteva planşe din sertar. A pus portretul ei la loc, apoi i-a înmânat desenele.
Xandria se uita peste ele relativ fascinată. Ignorând faptul că aborda teme foarte bizare în ceea ce desena, băiatul chiar avea talent.
-Te pricepi, l-a lăudat.
Levi a zâmbit mândru și i-a mulțumit.
Se bucura nespus în sinea lui: Îi place ceva la mine!
După ce ea a inspectat toate desenele, a mai rămas puțin să discute cu vecinul ei, iar conversația lor a plecat de la artă și a ajuns la cele mai neobișnuite subiecte, îndepărtându-se total de obsesia lui cu luna plină.