Rece

Leviathan, bona

Singurul motiv de ce Xandria nu a ieșit din baie după maxim 10 minute, ci a tras de timp mai mult decât de obicei, a fost să mai stea departe de Leviathan pentru o perioadă. Era de-a dreptul enervant să aibă pe cineva prin preajmă tot timpul, mai ales când era vorba de cineva insuportabil. Bine, dacă ar fi fost Kara în locul ei, ea nu ar mai fi plecat de acolo veci pururi. Normal. Cum să vrei să pleci de acasă de la băiatul pe care îl placi? După ce că el are bunul simț să te îngrijească? Chiar dacă tot el e cel care te-a înjunghiat în stomac în urmă cu vreo 2 zile? Doamne!
Kara n-are toate țiglele pe casă dacă s-a îndrăgostit pe bune de ăsta, și-a confirmat Xandria ei însuși.
Ceva mai târziu s-a gândit fata că ar fi totuși frumos din partea ei să iasă odată din baie. S-a dat jos din cadă. Au existat unele dificultăți la mișcare din pricina rănii, dar a reușit. După aceea, și-a șters corpul cu prosopul și s-a îmbrăcat. Uscatul părului nu-l practica nici acasă, așa că nu s-a mai deranjat să caute un feon.
Când toate astea s-au rezolvat, fata a coborât în sufragerie unde l-a găsit pe Leviathan mâncând ceva, lăfăit pe canapea, cu picioarele pe măsuța de cafea din fața acesteia. Finuț el așa.
Auzind pași pe scări, băiatul s-a întors către musafiră.
-Te-ai spălat, frumoaso? a întrebat chicotind.
-Mda...
Ia făcut un semn fetei să i se alăture pe canapea. Plictisită de toate disputele cu el, pe care oricum le pierdea, ea a luat un loc lângă gazdă. Leviathan a vrut să-și arunce un braț în jurul umerilor ei, dar a renunțat la idee când a simțit că avea părul ud.
S-a ridicat și a plecat spre baie să ia uscătorul. A sărit peste partea unde îi spunea că ar trebui să-și usuce părul, pentru că așa era mai bine. Comunicarea dintre ei încă necesita unele îmbunătățiri.
Câteva momente mai târziu, băiatul s-a întors cu aparatul de care avea nevoie. L-a băgat în priză și a întors capătul care sufla aer cald către Xandria.
Aceasteia nu i-a păsat unde a plecat colegul ei de canapea până când a simțit o briză fierbinte și un set de degete prin păr.
-Ce faci? l-a întrebat, șocată de gest.
-Tund iarba. Ce ți se pare că fac?
Comediantule mic, l-a lăudat sarcastic în gând și și-a dat ochii peste cap. Apoi, a spus cu voce tare: Da' nu trebuia.
-Știu.
-Atunci?
-Am vrut.
De când s-a trezit spiritul de bonă din el? Sau remușcările, în caz că-i părea rău că a înjunghiat-o și încerca să se revanșeze.
-De ce?
-Să nu-mi faci apă prin casă.
Ah, stai. Era vorba despre Leviathan. El nu știa cum stă treaba cu părerea de rău, bunul simț sau alte de-astea.
Cei doi nu au mai vorbit până când el a terminat cu uscatul. După aceea, băiatul a întrebat-o dacă îi era foame. Ea ar fi vrut să refuze oferta, dar stomacul ei era de altă părere. Ah, ce moment potrivit și-a ales să se manifeste!
-Sunt sigur, gazda a râs.
S-a ridicat de pe canapea și s-a îndreptat către bucătărie. Acolo, a început să cotrobăie prin frigider după niște alimente. A decis să pregătească cel mai simplu mic dejun, anume omletă. Și cerealele cu lapte ar fi fost o opțiune, dar a vrut să o trateze mai ospitalier de atât.
-Nu pricep de ce ești atât de reticentă față de orice, a remarcat, însă vorbea mai mult singur decât să i se adreseze ei, Mai relaxează-te și tu. Nu mori dacă ai încredere-n mine.
-Zici? După ce m-ai înjunghiat în stomac?
Leviathan a oftat, deranjat de mustrare. Din această cauză a ciocnit cele două ouă mai tare decât și-a propus și a scăpat astfel puțin din coji în farfuria cu conținutul. A mai oftat o dată.
-Jur că nu ți-aș fi făcut absolut nimic dacă nu te băteai cu mine.
-N-aveam de unde să știu, i-a replicat ea pe un ton indiferent, ridicând din umeri.
Dacă nu trebuia să fie atent la mâncare, Levi s-ar fi repezit la ea și ar fi plesnit-o să-i sune apa în cap. Habar n-avea prostuța cât de tare îl enerva să fie luat peste picior.
-Mda, a murmurat, La fel cum n-aveai de unde să știi că mă enervez pe tine dacă mă dai în gât la poliție, ai?
Xandria începea să se înfurie și ea. Cum adică era el supărat pe ea, când ea a fost terorizată de el în ultimele câteva zile?!
-Serios! se apăra, Tu n-ai fi făcut la fel dacă aveai un bulangiu psihopat pe cap? De fapt stai, tu ești unul.
-Cum zici tu.
Dacă ar fi fost să continue cearta, el sigur ar fi turnat uleiul încins pe ea în loc să toarne ouăle bătute în tigaie. Dar atunci n-ar mai putea să se împace cu ea în veci, așa că a decis să fie cel deștept și să cedeze.
Așadar, uleiul a ajuns să încingă ouă, nu piele umană, iar câteva minute mai târziu, micul dejun era gata. Gazda și-a chemat musafirul la masă, iar aceasta s-a prezentat în bucătărie imediat. Foamea chiar era cel mai bun bucătar. Însă în ciuda nevoii de a mânca, la început a stat să verifice dacă prin mâncare nu se ascundea vreo substanță nocivă.
-Mai dă-o dracu' de treabă! Levi protesta, Ce crezi că aș fi putut să-ți pun în mâncare?!
-Nu știu, a răspuns ea, Doar mi se pare dubios că acum ai grijă de mine.
Ok, băiatul trebuia să recunoască, nu prea avea sens faptul că cel care aproape a ucis-o a devenit cel care-i purta de grijă.
-Bine... Mă simt prost pentru ce ți-am făcut și vreau să-mi scot pârleala.