Rece

Ce zici, vii la film?

Mikko nu cunoștea adresa ei cu exactitate, așa că aceasta a decis să-l aștepte în fața casei. A ieșit pe stradă când a calculat că el avea să ajungă și a zărit o siluetă apropiindu-se de ea. Cine să fie oare?
Băiatul i-a înmânat un CD care nu era inscripționat într-un plic. Nu se afla nicio informație despre film, nicio poză, nimic. Ce urma să vizioneze?
-Ăăă... ești sigur că-i ăsta? s-a interesat, uitându-se la obiectul expus în fața ei fără să îl atingă.
-Da, a asigurat-o Mikko, Credeai că-ți aduc un DVD într-o carcasă cu rezumat pe spate și copertă șmecheră?
-Păi... da?
Xandria a roșit puțin, rușinată de naivitatea ei.
Râzând, deținătorul CD-ului i-a explicat: Un nebun s-a filmat omorând niște oameni, ce dracu'? Nici nu cred că are o poveste sau ceva. Nu l-am văzut. Mi-a povestit taică-meo odată că tâmpenia asta e un fel de jurnal video. Deci vreo juma' de oră numa' vorbește despre sentimente și căcaturi de genu', după urmează omorurile.
Atunci a înțeles că se putea aștepta la 2 urmări ale alegerii ei: plictiseală totală și probabil o traumă după ce avea să vadă o crimă reală, prezentată explicit. Cu rețineri a luat plicul din mâna lui Mikko și a mai aruncat o privire peste el, apoi i-a mulțumit.
-Să-l aduci mâine înapoi, da? a rugat-o băiatul, Bătrânu' nu știe că l-am luat și-am belit-o dacă află.
-Atunci de ce te-ai hotărât să mi-l împrumuți?
Ridicând din umeri, a grăit nepăsător: Nu i-o trebui chiar azi.
Fata a dat din cap în semn de înțelegere, i-ar el i-a făcut cu mâna și a început să se îndepărteze cu pași lenți de ea, mergând spre următoarea sa destinație. Înainte să ajungă prea departe, aceasta a strigat după el: Hei! Nu vrei să rămâi și tu să vedem filmu'?
Invitatul s-a întors spre ea. Avea o tentă de părere de rău în privire. Cu siguranță urma un refuz.
-Îmi pare rău, băi, s-a scuzat, Da' mi-e un somn de-mi pică ochii-n gură. Acu' mă duc acasă și mă bag în pat.
Dezamăgită, Xandria i-a cerut: Lăsăm pe altă dată?
-Sigur, i-a răspuns zâmbind, Și auzi. Dacă te plictisești la film, dă un mesaj sau ceva. Cred că ți-oi răspunde.
-Sigur.
Și-au făcut cu mâna, iar apoi Mikko a părăsit strada. Ea s-a întors în casă pentru a lăsa plicul pe televizor, apoi a sunat-o pe Kara să o întrebe la cât să-l cheme pe Levi.
-La cât să fie la mine, fă? a vrut să știe.
-Păi spune-i și tu să vină pe la 7, a sugerat prietena.
-Atunci 7 să fie.
-Bun.
-Da' tu vii la 7 fără ceva să-ți explic cum să te porți.
Ca și de obicei a urmat o rundă de râsete, apoi cele două au stabilit timpul de întâlnire și au închis. După aceea, gazda a dat o fugă la casa de alături să se asigure și că cel care trebuia să fie prezent urma să vină.
Dacă el avea altă treabă ar însemna că fata a organizat seara de film degeaba. Totuși, Xandriei nu i-ar părea rău să fie nevoită să amâne întâlnirea la care și Levi trebuia să ia parte.
A bătut la ușă și s-a hotărât să-i acorde câteva secunde să deschidă ușa. Ori băiatul urma să răspundă înainte se plictisea ea să aștepte, ori pleca și îi trântea Karei scuza: "nu era acasă."
Nu s-a gândit că exista și posibilitatea să răspundă și altcineva pâbă nu s-a trezit la ușă cu un alt băiat. Acela semăna oarecum cu Levi: era mai înalt și mai bine făcut, avea și el părul negru, dar mai scurt, ochii lui erau negrii și purta o barbă. Părea să fie cu câțiva ani mai în vârstă decât, însă arăta prea tânăr pentru a fi tatăl său. Fratele mai mare, probabil?
Străinul o privea nedumerit. Ce putea ea să vrea de la ei.
Ridicând o sprânceană, a întrebat: Te pot ajuta cu ceva?
-Ăăăă... da. Levi e aici?
El a dat din cap, oferindu-i un răspuns pozitiv, apoi s-a întors cu spatele către ea și l-a strigat pe cel care era căutat. Asta presupunea ea, cel puțin, pentru că necunoscutul a început să vorbească într-o limbă pe care nu o înțelegea, probabil suedeză.
-Bă singuraticule! striga, Mișcă-ți curu' jos! Rapid!
Imediat și-a făcut un Levi sictirit apariția în schemă. Toată atenția lui mergea la celălalt băiat și nu a observat că ușa de la intrare era deschisă și se mai și afla cineva acolo.
-Acum ce mai vrei? a vrut băiatul mai tânăr să știe.
A vorbit în aceeași limbă ciudată. Xandria nu se simțea tocmai binenîn acea împrejurare. I se părea că ei vorbeau în suedeză ca ea să nu-i înțeleagă.
-Nu eu, a răspuns celălalt, Iubirea ta-i la ușă. Cică are treabă cu tine.
-Pe bune?
-Da, mă! a arătat spre ușă pentru a-și confirma afirmația, Uite-o acolo. Du-te și vezi ce vrea.
Fata iar s-a simțit prost, observând gestul străinului. Probabil stăteau atât de vorbă, deoarece o bârfeau.
În sfârșit a apărut Levi în fața ei.
-Bună, Xu, a salutat-o.
-Salut. Auzi, vreau să te întreb ceva.
-Întreabă, a îndemnat-o interesat în speranța că avea să îi convină întrebarea.
-Păi... ai treabă pe la 7 azi?
Da, urma să-l invite să iasă cu ea sau ceva.
-Nu.
-Acum ai, l-a informat ea, pe tonul ei de om nesimțit, râzând, Vii la film cu mine și Kara.
Aa, și vine Kara, a gândit dezamăgit, dar a grăit: Ok, unde?
-La mine.
-Ok atunci.
-Bun. Ne vedem la 7, pa!
Xandria i-a făcut rapid cu mâna și a plecat înainte ca el să poată răspunde. Băiatul a închis ușa și a vrut să se întoarcă în camera lui, însă a fost oprit de Belphegor.
-Deci ai o întâlnire? s-a interesat fratele mai mare.
-Eh... vine și cea mai bună prietenă a ei...
Batându-l pe umăr cu o mână l-a încurajat: Măcar mergi și tu. E un început.
-Cred.
Apoi, tânărul bărbat și-a amintit că luna avea să fie plină în seara aceea. I-a picat fața, cum s-ar zice. A rămas instant fără orice fărâmă de speranță că băiatul și-ar putea face o prietenă, mai ales cu... "fluturașii" din creierul lui.
-Știi ce-i la noapte, nu? s-a asigurat oarecum îngrijorat.
-Normal! a confirmat Levi, dând din cap plin de încredere, Luna o să fie mândră de mine când o să vin și o să-i zic că am o prietenă!
Belphegor i-a zâmbit, dar era mai mult un fel de a-i arăta că-l compătimea. Îi era milă de cât de naiv era. Invitația vecinei l-a bucurat atât de mult încât a uitat de faptul că ar putea foarte bine să treacă printr-un refuz.
Ar putea pe dracu', și-a mărturisit în gând, sigur o să iasă prost.
Și-a dat seama de ceva timp că fetei ăleia nu-i prea plăcea de el. Știa din start că nu l-a invitat la film fiindcă voia într-adevăr să petreacă timp cu el. Faptul că și Kara, oricine o fi și aia, avea să fie acolo i-a confirmat că probabilitatea ca el să fie luat în râs era tot mai mare.
Își imagina 2 posibile scenarii: ori urma să-l vadă venind acasă cu ochii roșii din cauza plânsului, pentru că și-a dat seama că și-ar asuma un risc gigantic dacă le-ar lua gâtul, ori avea să revină cu mâini pline de sânge și niște cadavre... sau rămășițe.
S-a mai uitat o dată la frățiorul lui.
Ai grijă, Leviathan, s-a rugat, nu face vreo gafă.