Rece

Xu, ce-i asta?!

Kara a ajuns la casa prietenei ei înainte de ora stabilită, dar asta era de așteptat. De fiecare dată când se entuziasma foarte mult pentru un eveniment, se prezenta la locul faptei mai repede. Fiind cea mai bună prietenă a Xandriei, nu a fost nevoită să-și anunțe sosirea sau să aștepte ca și gazda să o primească înăuntru. A deschis ușa cu lejeritate și a intrat în casă.
În momentul acela, cealaltă fată ieșea din bucătărie cu mai multe pungi și sticle în mână. Orice prieten bun s-ar fi dus la ea și ar fi ajutat-o, luând câteva din "poverile" ei. Dar, un prieten bun nu era cel mai bun prieten. Kara s-a așezat pe canapea, nepăsându-i că prietena ei nici măcar nu vedea drumul până la măsuță.
Cealaltă nici măcar nu s-a mai obosit să o înjure, fiind obișnuită cu astfel de gesturi. Nici nu mai trebuie menționat faptul că și ea adopta același comportament când mergea în vizită la fata mai mare.
După ce a trântit toată mâncarea și băutura pregătită pentru film, Xandria s-a așezat lângă musafir și și-a pus picioarele pe măsuță fără să o intereseze că ceilalți aveau să mănânce de pe ea.
Întorcând privirea spre Kara, a început să o instruiască: Deci fi atentă. Te porți normal. Nu sari pe el, nu țipi dacă-ți zice ceva și nu te dai de gol că-l placi. Ai fi penibilă.
-Da, șefa, s-a supus cealaltă.
Nu a trecut mult timp și s-a auzit soneria de la ușă. Amândurora le era clar că invitatul special a sosit.
Gazda s-a ridicat de la locul ei și s-a dus la ușă pentru a o deschide. Într-adevăr, Levi stătea timid la intrare, așteptând să fie primit înăuntru. Xandria s-a dat la o parte, dar asta nu a fost de ajuns ca băiatul să-și dea seama că trebuia să intre. I-a privit figura nedumerită pentru un minut întreg, fără să priceapa de ce stătea încă afară și se uita la ea de parcă habar n-avea ce urma să se întâmple cu viața lui.
-Hai, intră! l-a încurajat, Să știi că n-avem de gând să te violăm și să te omorâm după sau ceva.
Dând din cap, musafirul a pășit sfios în necunoscut. N-a mai fost niciodată acasă la altcineva, nu știa cum să se poarte, ce să facă. Dacă s-ar purta ca la el acasă, ar părea lipsit de respect. Dar dacă ar cere indicații ar pica de prost. A ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să aștepte până una din cele două i-ar cere să facă ceva.
Au urmat câteva momente în care cei trei s-au uitat unul la celălalt. Gazda se holba la cea care a rugat-o să-l cheme și pe el, practic întrebând, "Acum ce?" fără să spună nimic. Kara întorcea privirea când la el, când la prietena ei. Nici ea nu și-a dat seama de ce avea atâtea rețineri. Levi își muta ochii de la o fată la alta confuz. A greșit cu ceva? Nu a făcut nimic! Sau aia era greșeala?
Fata mai mare s-a hotărât într-un final să spargă gheața. Bătând de câteva ori un loc pe canapea lângă ea, l-a poftit: Ia un loc. Doar n-o să stai în picioare tot filmu', sau?
Ciudatul musafir s-a așezat lângă ea cu atâta grijă, de ziceai că s-ar așeza pe un teren minat.
Mulțumindu-i Domnului că dubiosul a luat însfârșit un loc, Xandria a luat o pungă de popcorn și s-a trântit și ea la cealaltă margine a canapelei. A deschis ambalajul produsului, s-a servit cu un pumn plin de floricele, apoi a pasat punga spre ei pentru a le oferi mâncarea. Până ce Kara mânca și încerca să-l convingă și pe băiat să ia, iar el refuza, folosind ca scuză faptul că nu îi era foame, gazda a introdus DVD-ul în player și a pornit televizorul. Aceasta fiind rezolvată, a stins lumina și s-a întors la locul ei.
Filmul nu a început cum se aștepta, cu meniul care îi lista opțiuni legate de conținutul CD-ului. Nici titlu nu avea! Din primele secunde ale filmului a apărut un bărbat care își împărtășea durerea cu camera video. După felul în care vorbea, părea să aibă mintea tulbure.
Musafira i-a trimis prietenei ei o privire mirată cu înțelesul de, "Ce dracu-i asta?". Cealaltă a ridicat din umeri, dându-i astfel de știre că nici ea nu avea idee la ce să se aștepte. Levi, în schimb, le ignora cu desăvârșire. Se părea că vorbele acelui om i-au stârnit interesul.
Cel puțin jumătate din peliculă a constat în diverse mărturisiri și povești, una mai stranie decât alta. Doar în a doua parte a început acțiunea propriu-zisă. Protagonistul s-a îndreptat spre locuința persoanei de care a vorbit cel mai mult.
Suspansul a început să se ridice. Kara și-a rezemat capul de ărul băiatului, însă acesta l-a mișcat pâncă când a deranjat-o destul cât să se întoarcă la poziția inițială. Pe de altă parte, încerca să înfășoare o mână după umerii celeilalte fete și să o tragă mai aproape de el.
Ha, slabe șanse, gândea aceasta întimp ce se mișca mai departe, aruncând o privire cu coada ochiului către mutra lui dezamăgită.
Au ajuns în sfârșit și secvențele crimelor! Din moment ce nu existau efectele speciale pentru a "înfrumuseța" aspectul oamenilor murinzi, scena era mult mai scârboasă decât de obicei. Victimele țipau și plângeau în timp ce criminalul îintortura în diferite moduri. Au fost scoase și organe, apoi prezentate camerei video. Totul arăta mult mai groaznic filmat pe viu decât prelucrat cu ajutorul diverselor tehnici.
Kara, îngrozită la culme, și-a acoperit ochii și s-a prins de brațul lui Levi, care a încetat să mai încerce să o alunge. Chiar și Xandria a lăsat mâncarea jos din mână când a vizionat acele imagini, cu toate că ei nu îi era scârbă de sânge. Ba chiar s-a mutat foarte aproape de musafirul misterios! Nici ea nu se aștepta la asemenea din partea ei.
În schimb, băiatul urmărea atent fiecare secundă din peliculă. Se părea că îi plăcea filmul.
Fata mai mică putea doar să se mire cum se făcea că el nu și-a ascuns fața în palme sau în păr.
Noroc că a venit finalul după câteva demonstrații îngrozitoare. Nu a apărut nicio distribuție sau vreun cântec de sfârșit. DVD-ul s-a oprit brusc.
Gazda și-a întrebat ambii musafiri dacă ar mai vrea să rămână pentru a viziona încă un DVD cu un film mai puțin terifiant. Prietena ei a fost deacord să rămână, însă Levi le-a informat că trebuia să plece, deoarece avea treabă.
După ce și-au luat la revedere unul de la altul, organizatoarea serii a închis ușa și s-a întors spre amica ei.
-Nu pleci doar că a plecat el, i-a interzis, Acu' rămâi și mai vedem un film.
Acestea fiind spuse, cele două s-au pus pe căutat alt DVD.
Între timp, Levi a ajuns acasă. Belphegor îl aștepta în fața televizorului, curios în legătură cu ce s-a întâmplat la întâlnirea fratelui său maj mic cu cele două.
Și-a dat seama și fără să audă de la celălalt că acesta și-ar fi dorit ca seara să decurgă altfel. Tot extazul dinaintea vizitei a dispărut, dar totuși a vrut să știe cum au mers lucrurile.
-Ok, i-a răspuns frățiorul fără intenția de a da alte detalii.
Fără să mai aștepte ca cel mare să-i pună alte întrebări, Levi a țâșnit în pod. Pe tavanul acelei încăperi se afla un gemuleț destul de mare cât să poată ieși prin el pentru a ajunge pe acoperiș. Era de asemenea singura fereastră șinsursă de iluminare a podului.
Cu îndemânare, băiatul s-a prins de marginea geamului pe care tocmai l-a deschis și s-a cățărat pe acoperiș. Apoi, după ce a mai pășit înainte, s-a așezat pe țiglele reci. Uitându-se în sus a văzut luna plină, rotundă și argintie, privindu-l.
-Văd că te-ai mutat în societate, băiete, a șoptit o voce blândă de femeie.
Era luna. Vorbea cu el ca și cum o mamă grijulie ar comunica cu fiul ei. Levi a dat din cap, știind că ea vedea tot: mișcările, privirea, mimica.
-Și cum te simți?
-Nu știu, a mărturisit el, Ciudat. Adică, aici sunt mult mai mulți oameni și nu cunosc pe cam nimeni. Vreau să-mi fac prieteni, da'
n-am idee cum tre' să mă port.
Oftând, a continuat: Și mai e și tipa asta de care cred că-mi cam place... Și nu știu cum să fac...
Luna nu a răspuns pentru o vreme. Probabil avea nevoie de puțin timp să se gândească la răspuns.
Într-un final s-a auzit iar glasul lunii: Băiete, îmi pare rău să te anunț, dar viața printre foarte mulți oameni este mult mai grea decât crezi. Mai multe forme de răutate, de egoism... Să păstrezi totul în tine timp de patru săptămâni până ne vom revedea o să ți se pară enorm. Am totuși încredere că te descurci. Un sfat mai vreau să-ți dau. Dacă simți că ceva vrea să te distrugă, distruge-l tu întâi.
Levi a dat din cap, cu toate că nu a înțeles de ce i-ar da un asemenea sfat. Ce ar putea să vrea să-l distrugă? Nu avea de gând să întrebe. Știa deja răspunsul. L-a primit de mai multe ori: ai să vezi tu.