„Domnişoara psiholog"| necesită corectare

Prolog

Atenție! Carte în curs de corectare. Voi adăuga semne de punctuație uitate, voi remedia repetiții și alte greșeli. Cartea poate fi citită!

Precizare: Această lucrare nu are nicio legătură cu filmul 365 dni. Domnișoara psiholog a apărut în 2016 pentru prima dată, iar puținele detalii care coincid nu au legătură și nu vor duce la scene regăsite în film. Mulțumesc!

   Inima îmi pulsa sângele cu putere în vene, iar un nod mi se pusese în gât, făcându-mă să mă înec de fiecare dată în care încercam să deschid gura și să spun ceva.

         — Te duci la prima femeie de pe stradă și o aduci aici! Ai grijă să nu țipe, nu avem nevoie de scandal! îl atenționasem pe gardianul din fața mea în timp ce mă plimbam dintr-un colț în altul. Încuviințase ușor derutat, lăsându-şi privirea să treacă asupra celor trei oameni pe care îi cerusem în plus.

         — Ai grijă! Fi atent la cum arată! Nu avem nevoie de acuze.

         — Domnule, nu ar fi mai bine să nu o ră--

     Îl întrerupsesem într-o manieră urâtă, nedorindu-mi să am parte de încă o porție de aberații pe ziua de astăzi. Mă durea capul numai când mă gândeam la cucuveaua ce abia aștepta să revină în casă.

          — Nu ar fi mai bine să taci și să faci ce îți spun? Hm? îl amenințasem cu privirea, făcându-i semn să execute ceea ce îi cerusem.

           — A! îi atrăsesem atenția în ultimul minut. Se întorsese într-o clipă pe călcâie și mă săgetase cu privirea, simțind că ceea ce îi spusesem era menit să îl enerveze.

            — Ai grijă să nu fie prea bogată! Avem nevoie de o persoană căruia să nu i se învârtă, totuși, rotițele prea bine.

Numai faptul că încuvințase fără alte comentarii mă făcuse să zâmbesc înăuntrul meu. Îmi doresc și vreau ca măcar finalul jocului să îmi aparțină!

     În sfârșit simțisem că rândul meu venise! Simțisem că după o mie de bătălii pe care le pierdusem, aveam, în sfârșit, ocazia să câștig. Și de data aceasta pentru totdeauna!

~~~