Planeta Geamănă

Capitulul 4

Helio ascultă relatarea lui Kaden uimit de cât de uşor au evadat din închisoarea lui Selon.

Însă, nu îşi făcea speranţe că era mort. În toată viaţa sa, învăţase că de ticăloşi scăpai mai greu decât te aştepţi.

-Crezi că Jax a scăpat, nu? îl întrebă Kaden citindu-i parcă gândurile.

-Sunt aproape sigur de asta. Şi ştiu că se va răzbuna după ce va afla că nu numai l-ai lăsat inconștinent şi i-ai aruncat în aer reşedinţa, m-ai scos şi pe mine de acolo.

-Mi-aş fi dorit să-i văd faţa când va afla, râse Kaden.

Helio îl privi zâmbind, fără să-i mai spună nimic.

-Unchiule, vreau să mă alătur Ripostei, continuă el.

-Esti sigur de asta? întrebă Helio uimit.

-Da, răspunse Kaden ferm. Rareori am fost de acord cu deciziile lui Jax, însă presupun că nu am avut curajul să-l înfrunt. Iar faptul că după ce i-am salvat viaţa m-a încoronat Lord...m-a făcut să mă simt ca şi cum i-aş fi datorat mult mai multe decât în realitate.

Helio îl bătu pe umăr, privindu-l cu o expresie greu de citit.

-Am făcut o alegere bună să mă bazez pe tine, Kaden. Dacă vrei să faci parte din Riposta, nu te opresc. Dar va fi periculos.

-Selon o să-mi vrea capul oricum, aşa că nu cred că este vreo diferenţă, zise bărbatul părând nepăsător.

-Sa înţeleg că nu-i mai datorezi loialitate? îl întrebă Helio ezitând uşor.

-Unchiule, trebuia să mă fi întrebat asta înainte să te scot din celulă, zâmbi Kaden. Răspunsul este nu, nu-i datorez nimic lui Selon. Ştiu că poate îţi este greu să mă crezi, dar de mult timp eram convins că dinastia Selon va fi detronată. Nu văd nimic rău în ajutorul meu la înlăturarea lui Jax cât se poate de repede.

Helio nu mai spusese nimic, privind în spate, asigurându-se că nu erau urmăriţi. Era mirat că nimeni nu le-a ieşit în cale nici înainte să iasă din închisoare, nici tot drumul spre Ripostă. Avea o senzaţie ciudată în legătură cu asta, de parcă intuia faptul că totul fusese mult prea uşor şi mai mult ca sigur îi aştepta o capcană întinsă cu meticulozitate de Selon.

***

 Durere. Doar atât putea simţi, corpul său fiind străbătut de valuri de durere care-l trimiteau cu gândul la faptul că măcar a scăpat cu viaţă. Nu totul mersese conform planului dar spera...

-Lord Selon? auzi o voce îndepărtată.

-Incepe să-şi revină, auzi o altă voce.

-A scăpat viu printr-un miracol, zise prima voce. Toată clădirea a fost devastată iar sala principală în care se afla era distrusă complet.

Miracol sau poate un ajutor secret...

-Lord Nova va avea de dat socoteală celor întâmplate când va fi prins.

Deschise ochii larg, trezindu-se dintr-o dată.

Îi recunoscu pe doctorul său personal şi pe locotenentul Hyde.

Acesta din urmă îşi plecase capul, respectuos.

-Lord Selon, ziseră amândoi.

-A scăpat? întrebă cu o voce pe care nu şi-o recunoscu. Nu mai era nevoie să specifice la cine se referea.

-Da. Şi-a scos unchiul din închisoare iar acum sunt în drum spre sediul Ripostei.

-Cat timp am stat inconştient? întrebă Jax încordat.

-Două zile, spuse doctorul simplu.

-Nu pierdeţi nicio mişcare pe care Kaden ar putea-o face. Când vom găsi sediul Ripostei, puteţi să-i omorâţi pe toţi, dar pe Kaden mi-l lăsaţi mie, zise Jax cu o voce de un calm sinistru, adresându-se lui Hyde.

Deodată, intră în salon o femeie înaltă, cu părul şaten, a cărei privire s-a aţintit de la început asupra lui Jax.

-As prefera să fim lăsaţi singuri, spuse privind-o şi el pe nou-venită. Hyde, ia oricâţi soldaţi ai nevoie, dar asigură-te că veţi fi pregătiţi să atacaţi sediul Ripostei la momentul oportun, continuă adresându-se locotenentului.

Doctorul şi acesta se retraseră, niciunul dorind să aibă de a face cu temperamentul lui Selon până când rebelii nu vor fi găsiţi.

-Presupun că ţie îţi datorez salvarea mea miraculoasă, spuse Jax cu un zâmbet în privire.

-Asa este, Lord Selon. Aşa cum îmi datorezi şi informaţiile din interiorul Ripostei şi faptul că am reuşit să pun un dispozitiv de urmărire în vehicolul Lordului Nova.

-Devii bună la asta, trebuie să recunosc.

-Nu numai la asta, ştii şi tu, spuse femeia îndreptându-se către el zâmbind seducător.

Ajunsă lângă el, îl sărută lent, gândindu-se cât de mult îi lipsea. Oricum, nu putea să-i spună asta în faţă, ştiind că Selon ar putea oricând să folosească această slăbiciune împotriva ei. El nu credea în dragoste, nu. Dar, putea decât să spere...

Jax se retrase deodată, privindu-i fata la câţiva centrimetri de a sa.

-Nu că ţi-aş pune la îndoială bunele intenţii, spuse el ironic, dar cu ce te alegi din toate acestea?

Femeia zâmbi şi îl sărută din nou, fără să primească niciun protest din partea lui Jax.

-Nu am mai avut discuţia asta şi înainte? Să zicem că sunt interesată de o persoană anume...

Selon îşi miji ochii neîncrezător.

-Iar acea persoană se întâmplă să fie...?

-Ce contează atâta vreme cât primeşti ce vrei?

-Dă vina pe curiozitatea mea care nu-mi dă pace.

O împinse uşor de pe el, ridicându-se de pe pat sau mai bine spus încercând, deoarece îşi pierdu aproape imediat echilibrul. Femeia îl prinse de braţ şi-l ajută să se aşeze la loc.

-Mai bine o iei încet, zise ea, la care Jax îi răspunse cu o privire ucigătoare.

-Crede-mă că o să-mi revin destul de repede încât să fiu de faţă când Riposta va fi găsită.

-Știi, Lord Selon, încă nu sunt sigură că îţi vei respecta partea din înţelegere.

-Până acum nici tu nu ţi-ai îndeplinit toată partea.

-Vreau să am anumite asigurări înainte, insistă ea.

-Doar joacă-ţi partea cât de bine poţi şi fii sigură că eu voi respecta tot ce am promis, zise el zâmbind şi mângâindu-i obrazul drept. Acum, ce-ai zice dacă te-ai pregăti pentru rolul de „ostatică nevinovată"?

Femeia îl privi sceptică, dar încă mai avea ceva să-i raporteze în legătură cu Riposta şi nu era prea sigură cum va reacţiona Jax.

-Ar mai fi un lucru pe care ar fi trebuit să-l afli. Sunt sigură că te-ar interesa.

Cele spuse i-au atras atenţia imediat lui Selon, care o privea acum curios.

-Ce ai aflat? o întrebă scurt.

-Planeta Assja este locuită. Se pare că Helio Nova a făcut această descoperire cu puţin timp înainte să-l arestezi tu, spuse femeia părând mulţumită de expresia neliniştită care apăru pe faţa lui Jax.

-Vrei să spui că...

 -Da, colonizarea s-a realizat cu succes, îl întrerupse ea privindu-l oarecum îngrijorată de cele aflate şi de implicaţiile care nu vor întârzia să apară.