Planeta Geamănă

Capitolul 5

Sediul Ripostei...ei bine, Kaden era cu adevărat interesat să afle unde se afla acesta.

Nu mare i-a fost mirarea, după ce a parcat vehicolul într-un garaj improvizat, când se trezi într-o văgăună uitată de lume, aflată chiar în reţeaua de sub vechea capitală a planetei, Serona, evacuată cu mii de ani în urmă..

Nu putea totuşi nega că era locul perfect: nimeni nu s-ar fi gândit să caute sub ruinele Seronei, cu toate că acel loc avea o mare însemnătate pentru Riposta, care dorea să redea planetei gloria din alte timpuri.

O luară de-a lungul unui coridor întunecat pentru câteva minute, după care ajunseră la o uşă blindată cu un sistem de securitate ataşat pe ea. Helio tastă un cod lung, dar nu a fost acceptat.

-Probabil au schimbat codul...zise el.

-Chiar credeau că îi vei da parola de securitate lui Selon? întrebă Kaden sceptic.

-Nu contează asta, mai este un alt mod de a trece de uşă.

Tastă un cod diferit, apărând imediat o placă digitală pe care-şi puse palma, după care uşa se deschise automat, lăsând să se vadă intrarea într-un lift amenajat.

-Stiu că poate părea periculos, dar e sigur, îi zise Helio observându-i privirea îngrijorată.

-Nu liftul e problema, unchiule, zise Kaden iritat. Nu înţelegi? Nimeni nu se aşteaptă să vin şi eu cu tine. Sunt sigur că ei cred că eu încă sunt de partea lui Selon.

-Ti-a pierit curajul? întrebă Helio mai mult sau mai puţin ironic. Fii sigur că nu vor fi prea mulţumiţi cu venirea ta acolo, dar ne vei fi un mare ajutor şi vor vedea şi ei asta.

Kaden dădu din umeri, urmându-l fără a părea deloc convins de cele auzite.

***

Rămas singur, Jax rămase mult timp privind în gol, întrebându-se ce avea de făcut.

Nici în cele mai mari coşmaruri ale sale, chiar dacă rareori avea aşa ceva, nu-i trecuse prin minte că Riposta să afle despre Assja, sau că Helio Nova ştia adevărul şi putea fi oricând eliminat astfel încât nimeni altcineva să nu mai cunoască ceea ce descoperise el. Nici lui nu-i venise să creadă, când aflase de faptul că Assja era locuită de oameni, dar jurase ca nimeni să nu afle secretul.

Un amalgam de sentimente puse stăpânire pe el, pe care nu-şi amintise să-l fi simţit niciodată. Să fie frică?  Nelinişte? Înfrigurare? Nu, emoţiile acelea nu aveau ce căuta la coducatorul planetei Marte. Totuşi, trebuia să acţioneze cât mai repede.

După câteva minute de gândire, se ridică uşor şi, reuşind de data aceasta să-şi păstreze echilibrul, se îndreptă fix spre camera sa privată de comandă, ignorând privirile tuturor gărzilor întâlnite în cale.

Nu mai trecuse de mult timp pe-acolo, dar ştia ce avea de făcut.

Dacă Riposta ar încerca să contacteze pe oricine de pe Assja, se va asigura că va eşua în orice modalitate de a face asta. Tastă pe un ecran tactil un cod lung, după care în faţa sa apăru imaginea unei femei brunete de vârstă mijlocie, care-i aruncă o privire nicidecum încâtată.

Era îmbrăcată într-un costum ciudat după părerea lui Jax, dar nu era nici timpul nici locul să judece stilul de îmbrăcăminte a celor de pe planeta geamănă.

Fără a pierde timpul, îi vorbi pe o limbă total diferită de cea marţiană:

-Nu mă aşteptam să-mi răspunzi atât de repede, Scarlett.

-Iar eu nu mă aşteptam să ne mai contactezi vreodată, Jax Selon, veni răspunsul tăios al femeii. Credeam că am fost clară când am spus că nu vrem să avem nicio legătură cu tine sau conducerea ta.