Planeta Geamănă

Capitolul 15

Să stea ascunsă nu era un lucru foarte greu de făcut pentru Nyla, soldaţii venind în cabina armelor numai o dată de când a ajuns ea pe navă, pentru a scăpa de echipamentul de luptă şi armele purtate pe staţia spaţială a pământenilor, iar atunci nu şi-au dat seama de faptul că ea era acolo, ascunsă în spatele unei lăzi metalice cu armament.

După aceea, plictiseala ar fi devenit aproape copleşitoare dacă nu ar fi petrecut timpul gândindu-se cum să procedeze după ce nava ajungea pe Marte, încercând să găsească modalitatea cea mai sigură de a-i salva pe Kaden şi pe Jade, în acelaşi timp producând şi ceva pagube lui Selon, sperând să poată echilibra balanţa în vreun fel.

Orele lungi de gândire era întrerupte de momente în care se auzeau paşi sau alte zgomote din afară cabinei, Nyla rămânând nemişcată şi sperând să nu intre nimeni înăuntru, ceea ce se şi întâmpla.

În momente ca acelea, Nyla era cât se poate de recunoscătoare pentru pentru faptul că ruscacul cu care era echipată conţinea hrană şi apă pe lângă armele primite de la Brooke şi spera să îi ajungă până la sfârşitul călătoriei, pentru că altfel nu ştia ce ar fi făcut dacă s-ar fi întâlnit cu vreun soldat în timpul căutării după alimente sau apă.

Cu toate acestea, era cât se poate de frustrată că îşi lăsase dispozitivul de comunicare în nava Ripostei şi nu putea contacta pe nimeni, simtindu-se cât se poate de singură în misiunea aceea.

În cea de-a treia zi, liniştea a fost întreruptă de doi soldaţi care au intrat să lustruiască armele folosite pe Lighthouse4, lamentându-se că mica lor vacanţă urma să se încheie în două zile, fiind imediat aşteptaţi la sosirea pe Marte să raporteze consilierilor lui Selon  toate cele întâmplate, în timp ce doar Hyde putea discuta cu conducătorul planetei.

- Crezi că vom fi avansaţi? a întrebat unul dintre ei

- Se prea poate, cu toate că nu aş fi întru totul convins. Probabil Hyde va primi majoritatea laudelor, cum face de obicei, răspunse celălalt pe un ton neutru.

- Dacă nu cumva moare până atunci. Am înţeles că rana i se agravează pe zi ce trece…

- Cu toate acestea, a fost o vânătoare pe cinste. Păcat de Lex, dar sunt destui capabili să îi ia locul. Pământeanca aceea s-a descurcat destul de bine cu arma lui Hyde, a părut să chicotească el.

- Să nu te audă comandantul spunând asta, sau tu vei fi al doilea declarat mort în timpul misiunii, spuse celălalt,  punându-şi arma la loc şi ieşind din sala armelor, celălalt imitându-i gestul şi  urmându-l îndeaproape.

În ascunzişul său, Nyla zâmbi uşurată. Mai avea decât două zile şi trebuia să îşi pună în aplicare planul. Două zile şi Selon va fi mai mult decât surprins să o revadă. 

Cine putea spune că răzbunarea nu e dulce?

 

***

Hyde îşi încleştă maxilarul, forţându-se să nu scape niciun sunet din cauza durerii puternice. Stătea pe jumătate întins într-un pat militar din infirmeria navei pentru verificarea ranei de către un soldat cu studii aprofundate în medicină.