Planeta Geamănă

Capitolul 12

După cum era de aşteptat, nu a trezit nicio suspiciune plecarea doctorului Jamie Wriller într-o inspecţie de rutină pe Lighthouse4.

Mai mult de atât, s-ar fi părut că presa aproape a pierdut interesul pentru staţia spaţială, acum concentrându-şi atenţia pe sonda care va ateriza în câteva săptămâni pe Europa, echipată să taie prin învelişul de gheaţă al controversatului satelit al lui Jupiter, sperând să se găsească acel ocean lichid care ar conţine viaţa extraterestră, prezis de oamenii de ştiinţă. 

Totuşi, dacă s-ar fi aflat despre ceilalţi doi pasageri secreţi ai călătoriei, s-ar ridica semne de întrebare care trebuiau evitate.

Helen era un doctor renumit NASA, dar nu a participat până acum la nicio misiune pe care s-o îndeplinească singură, făcând mereu echipă cu soţul ei în cercetări asupra planetelor exterioare ale sistemului solar. Totuşi, nimeni nu ştia de celelalte cercetări secrete la care participaseră în cartografierea şi analiza atentă a planetei Marte, de când Scarlett a văzut potenţialul lor şi le-a dezvăluit totul despre Marte şi legătura sa cu Terra, convingându-i  pe cei doi să se alăture consiliului său.

Jade, pe de altă parte, în afară de o misiune aparent foarte importantă care ar aduce nelinişte în rândul presei şi a populaţiei, nu ar fi avut niciun motiv să se afle acolo. Nu că motivele de tulburare ar fi nefondate...

După lansarea navei de transport, au trebuit să aştepte minute bune pentru ca hublourile să se deschidă şi să privească Pământul depărtându-se de ei. Cu toate că nu era ceva cu totul nemaivăzut, imaginea oferită călătorilor era magnifică, Planeta Albastră captându-le privirea, încercând parcă  să îi avertizeze de toate pericolele care îi aşteaptă, cerându-le să se întoarcă acasă.

Au rămas câteva minute în tăcere, după care Jamie le-a anunţat că pleacă să se întâlnească cu căpitanul navei, fiind deja în drum spre ieşirea din cabină.

-Prima dată în spaţiu, Jade? întrebă Helen pe un ton amabil şi cu un zâmbet politicos, având prima încercare la o conversaţie.

-Nu tocmai. Vă mai aduceţi aminte de rachetele-gemene NASA, Celest2 şi Celest7, lansate înainte de termen de către teroriştii din Est? Am luat parte la misiunea de recuperare a lor înainte de a lovi Satelitul International Orion.  De fapt, chiar eu şi colegul meu, Eric Hike am intrat separat în cele două rachete şi le-am schimbat cursul, eliminând forţat combustibilul şi rămânând pe o orbită stabilă. Chiar şi aşa, am rămas în spaţiul exterior planetei decât pentru câteva ore, până ce au ajuns echipele de salvare.  Aşa că da, am mai fost în spaţiu, dar nu a fost o experienţă tocmai plăcută, să fiu sinceră.

Helen o privi şocată, cu ochii mari, de parcă nu îi venea să creadă ce auzise.

-Ei bine, dacă lucrurile nu merg aşa cum trebuie, cel puţin te avem pe tine să ne scapi cu viaţă.

Jade râse amuzată.

-Să sperăm că nu se va ajunge acolo, doctore Steward. Cu toate că nu ştiu la ce să mă aştept în urma întâlnirii cu marţienii...

Helen o privi curioasă, fiind pentru prima dată când Jade îşi exprima părerea despre misiune, lăsând să i se vadă neliniştea şi încercă să destindă atmosfera:

-Doar nu sunt singura entuziasmată în a întâlni fiinţe de pe o altă planetă!

-Sunt sigură că acesta este visul oricărui om de ştiinţă, dar nu mă pot abţine să mă gândesc ce am face dacă ne-ar ataca. Nu ştim nimic despre armele lor, am fi total nepregătiţi. Totul ar putea fi un plan al acelui Selon. Cu toate că nu ştiu ce ar urmări...