Planeta Geamănă

Capitolul 14

Încercând să ignore groaznica durere de la nivelul capului şi braţului stâng, Kaden a deschis nesigur ochii, dar ce a văzut l-a făcut să îşi regrete decizia, făcându-i sângele să îngheţe, închizându-Iautomat la loc.

Dacă ar fi fost curios in legătură cu ce s-a petrecut după ce a rămas inconştient, răspunsul era unul evident: oamenii lui Selon şi-au îndeplinit misiunea cu succes, iar el s-a întrebat cât de naiv a putut să fie în a crede că i-ar putea învinge într-o luptă directă. Presupunea că până şi nechibzuinţa avea limitele ei, dar acum nu era atât de sigur.

Deschizând din nou ochii şi sperând în zadar că se înşelase prima dată, l-a văzut din nou pe unul dintre cei care atacaseră Lighthouse4 împreună cu un alt soldat de-o parte şi de alta a intrării cabinei în care se afla, iar pe cine văzu în colţul opus l-a făcut să se albească la faţă: Jade Crovery, având prinse în jurul mâinilor şi picioarelor cătușe-laser, privindu-l îngrijorată.

El era încătuşat decât la mâini, dar şi aşa nu credea că are putere să se ridice, loviturile primite în urma luptei cu Hyde şi după aceea lăsându-l fără vlagă şi cu dureri cumplite. Că tot venea vorba de comandant, acesta nu se vedea nicăieri, ceea ce-l mai linişti puţin, Kaden neputând să spună că aştepta cu nerăbdare să-l întâlnească din nou.

Unul dintre marţieni, Dayne, se întoarse spre cei doi prizonieri şi, văzându-l pe Kaden trezit, a vorbit şoptit cu cel de lângă el, apoi a ieşit grăbit, cu o ultimă privire ameninţătoare adresată captivilor.

Dayne nu a fost plecat mult timp, Hyde întorcându-se cu el, aducând jurnalul de bord aflat la Kaden, acesta din urmă aducându-şi aminte când Hyde i-a adus lui Selon dispozitivul de comunicare din partea lui Helio, chiar înainte ca viaţa să-i fie întoarsă pe dos.

Comandantul, care se spirijinea într-o cârjă improvizată, mergea puţin înclinat, probabil datorită focului primit în spate cu propria arma de la Jade, care îl privea la rândul ei încordată.

Ce se petrecea în mintea ei nu era foarte greu de ghicit, fiind la fel de şocată precum Kaden că Hyde era încă în viaţă. Dar, desigur, de ticăloşi scapi cel mai greu.

-Mă bucur că în sfârşit te-ai trezit, Lord Nova, spuse el, oprindu-se în faţa lui Kaden. Călătoria începuse să fie plictisitoare, iar Lord Selon a devenit îngrijorat.

-Cât timp am stat inconştient? a articulat răguşit Kaden.

-Două zile. M-am temut că explozia ţi-a provocat…daune permanente, dar dacă a reuşit doar să te facă mai cooperant, este cu atât mai bine.

-Slabe şanse, replică ironic Kaden.

-Dispozitivul găsit asupra ta, este cât de se poate de interesant, spuse arătând jurnalul de bord, nebăgând în seamă comentariul celuilalt. Acum, în circumstanțe normale, aş începe eu interogarea, ceea ce mi-ar face mare plăcere, dar din păcate onoarea îi revine lordului Selon. Însă, nimeni nu mi-a zis nimic de însoţitoarea ta, iar eu sunt foarte curios cine este ea de fapt, la fel şi de ce ştiu mai exact pământenii.

-De unde ştii că sunt pământeancă? a întrebat tăios Jade.

-În primul rând, nu ştiu dacă ţi-a mai spus cineva, dar accentul tău este groaznic, iar în al doilea, ai părut mult prea acomodată cu acele arme pământene să cred că eşti una de-a noastră.

Apoi, a făcut un semn rapid spre Dayne, care a ridicat-o brusc pe Jade.

-Am aşteptat prea mult timp, dar am vrut ca Nova să vadă asta, în cazul în care lucrurile vor deveni neplăcute pentru tine, zise Hyde. Cine eşti?