Planeta Geamănă

Capitolul 10

  Jade cobora în paşi iuţi treptele spre subsolul Ambasadei Americane din Wellington, urmărind o siluetă care mergea nu cu mult înaintea sa, încercând să stea cât mai ascunsă în umbră.

  Nu astfel îşi imagina seara de sâmbătă, ajungând de la suprvegherea sub acoperire unei gale din Noua Zeelandă, la urmărirea unui asasin care, din fericire, nu a reuşit încă să îşi termine treaba, dar pe care, însă, a fost foarte greu să îl prindă din urmă.

  Telefonul ei dintr-un buzunar ascuns al rochiei  vibra pentru a nu ştiu câta oară de când începuse urmărirea, iar ea se opri pentru o secundă în loc, cu un mormăit de frustrare. Acum nu era deloc un moment potrivit...

   Ignorându-l, îşi continuă mersul, ştiind că nu putea aştepta până când veneau întăririle, fiind destul de capabilă să îl prindă pe individ şi singură.

   Deodată, acesta se întoarse şi o privi fix, nefiind deloc surprins să o vadă în spatele lui.

-Jade Crovery, presupun, spuse bărbatul, cu o urmă de accent britanic în voce. Se pare că a fost chiar mai uşor decât mă aşteptam.

- La ce te referi? Despre cât de uşor am reuşit să te găsesc şi să te dau pe mâna poliţiei? întrebă ea cu privirea îngustată.

  Acesta îi oferi un zâmbet care nu îi ajunse până la ochii întunecaţi, făcându-i semn să privească în spatele ei. Jade se întoarse şi a fost foarte uimită să vadă doi indivizi mascaţi, care se îndreptau spre ea cu armele pregătite.

-S-o împuşcăm? spuse unul dintre ei.

-Nu. Încă avem nevoie de ea să ieşim de aici.

  Jade le privi schimbul de cuvinte încruntată, în minte având deja un plan de scăpare, care era destul de simplu. Din toate misiunile la care participase, învăţase că modul cel mai uşor spre victorie este să îşi laşi adversarul să te subestimeze, greşeală de care îşi va da seama mult prea târziu. 

-Sunt încă aici, domnilor, vă rog, includeţi-mă şi pe mine în conversaţie. Doar sunt „biletul" vostru de ieşire, zise, dregându-şi vocea.

  Ceilalţi o priviră ostentativ, ceea ce o facu pe bruneta cu ochii verzi să se întrebe pentru câteva secunde  dacă le putea face faţă. 

  Asasinul o prinse brutal de mână, tragandu-o cu spatele spre el în timp ce unul dintre ceilalţi bărbaţi îi aruncă un pistol.

-Păpușă, în altă ocazie mi-ar fi plăcut să te includem în „conversaţia" noastră, dar acum...

  Nici nu a avut timp să îşi termine propoziţia, că Jade s-a întors brusc cu faţa spre el şi l-a lovit cu putere cu pumnul în maxilar, fiind aproape sigură că i l-a fracturat şi l-a făcut, în același timp, să îşi scape arma.

  În timp ce conducătorul grupului îşi dădu ochii peste cap şi se prăbuşi la pământ, ceilalţi se aruncară asupra ei. Aceasta găsi imediat pistolul căzut şi îl împuşca în umăr pe unul dintre ei. Când îl ochi pe ultimul rămas, el o lovi peste mâna care ţinea pistolul, după care îi aplică lovituri uşor parate de Jade. 

  Începând să se plictisească de situaţia în care se afla, printr-o altă mişcare rapidă apăsă cu putere într-un loc sensibil în spatele gâtului său, în câteva clipe omul căzând inconştient. Jade luă din nou pistolul de la pământ şi îl îndreptă spre bărbatul împuşcat în umăr care încerca să scape:

-Nu aş face asta în locul tău, zise ea, părând amuzată de încercarea lui de a se strecura nevăzut în timpul luptei.

  Se auziră zgomote din coridorul pe care intrase cu câteva clipe în urmă, 10 soldaţi de la trupele speciale intrând în scenă. Aceştia o priviră ezitând pe agentă, care le aruncă un zâmbet nepăsător, trecând de ei şi începând să urce treptele.