1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Te-am găsit

Yoongi nu s-a arătat pentru o săptămână. În fiecare zi deveneam şi mai îngrijorată. Mă tenta să merg la casa lui să văd ce face. Am trecut prin şcoala, având sentimentul că prietenii lui sunt în campus. Desigur că erau acolo, fumând. Am tras aer în piept şi m-am îndreptat spre ei. Unul s-a uitat la mine, rânjind când m-a văzut.

"Uite ce avem aici, Namjoon!" a spus. I-a tras un cot unuia cu părul platinum pe mâna. S-a uitat la mine cu un surâs pe buze.

"Nu cumva e cuminţica Chae?" a spus, dând ţigara la altcineva. M-am oprit în faţa lui.

"Cum te pot ajuta?" a spus îngâmfat.

"Taie rahatul ăsta! Unde e Yoongi?" am cerut. Gura lui s-a format într-un "O".

"Uite cine a crescut nişte bile." a chicotit.

"Evident nu tu. Doar spune-mi unde naiba e!" am mârâit. Faţa lui a devenit serioasă.

"Nu am auzit nimic de el. Asta e informaţia ta" s-a întors cu spatele la mine. Mi-am încleştat pumnii şi am plecat în cealaltă parte.
***
Am fugit la uşa din faţă a lui Yoongi. M-am uitat înăuntrul casei prin geamul pe care-l avea uşa. Casa era pustie şi liniştită. M-am încruntat şi am pornit de-a lungul casei până ce am dat de fereastra de la camera sa.

Te rog, fi deschisă! Am ridicat uşor geamul şi m-am bucurat să văd că se ridică.
Mulţumesc Doamne! L-am deschis complet. Am sărit puţin şi m-am urcat pe fereastră. Mi-am pus picioarele pe podea şi m-am căţărat complet. Camera lui avea o tonă de postere pe pereţi, haine aruncate pe jos şi camera mirosea a parfum bărbătesc. Pe patul lui era o mizerie zgrunţuroasă care se mişca şi murmura.

Yoongi... Inima îmi bătea calm. M-am pus reped jos. El s-a învârtit şi s-a ridicat, apoi s-a uitat în direcţia mea.

"Oh rahat!" a scâncit, sărind inapoi.

"Ah!" a ţipat in timp ce a căzut din pat cu o bufnitură. Am suflat cu greu şi am sărit sus. Picioarele lui încă erau pe pat.

"Eşti bine?" l-am întrebat, mai apoi ajutându-l să se ridice.

"Chiar ar trebui să-ţi închizi fereastra" am zâmbit.

"Ce faci aici?" m-a întrebat.

"Nu mi-ai raspuns la apeluri, tu, nesimţitule!" m-am trântit jos, în faţa lui.

"Scuze" a spus după ce a căscat.

"De ce nu ai venit a şcoala?"

"Uşor cu întrebările. Deabia ce m-am trezit." şi-a frecat ochii.

"Nu-mi pasă. De ce nu ai venit?"

"Am lucrat noaptea ca să pot plăti facturile" s-a uitat la mine cu o faţă moleşită.

"De ce nu mi-ai spus? Aş fi înţeles!" mi-am pus mâinile lângă mine. A dat din umeri.

"Dormeam în timpul zilei. Te-aș fi sunat, dar tu dormi noaptea."

"Am fost îngrijorată. Am crezut că te-ai rănit." el mi-a dat o 'serios acum?' privire.

"Deci te-ai îngrijorat?"

"Da"

"Asta înseamnă că mă placi?" mi-a facut cu ochiul. Obrajii mi s-au înroşit şi inima a început să-mi bată mai repede.

"Nu trebuie să te plac ca să-mi pese de tine." am spus rapid. A râs şi şi-a frecat gâtul.

"Ascultă... Îmi pare rau. Cât timp eşti aici nu vrei sa învăţăm umpic?Trebuie să luam testul de mâine." mi-a zambit. Eu am încercat din răsputeri să-l ascund pe al meu.

"Da, desigur! De ce nu?" am stat. El mi-a mai zâmbit o dată şi am pornit în living unde ne-am început lecţia.
~~~
Yoongi s-a trântit lângă mine dimineaţa următoare. Avea cearcăne şi pleoapele căzute.

"Bine aţi venit domnule Yoongi!" profesorul nostru a spus. Yoongi i-a dat un 'hey' scuturat din încheietura. Eu mi-am muşcat buza.

"La ce ora ai ajuns acasă ieri?" l-am întrebat.

"Doi" a murmurat. Aveam un lapte cu banane ascuns în geanta mea. L-am scos şi i-am bătut coapsa, băgându-l sub mâna lui. A dat deoparte paiul şi la băut într-o clipită.

Doamne. Laptele i-a curs dintr-o parte a buzelor. L-a curăţat şi a râgâit una bună. Am chicotit şi s-a uitat la mine zâmbind. Mi-am simţit obrajii mai roșii şi mi-am îndepărtat privirea.