1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Întâlnirea

  Stăteam liniştită în locul meu pe parcursul orei de biologie. Yoongi tot se juca încontinuu cu pixul. Mă călca pe nervi, dar am refuzat să zic ceva în speranţa că se va opri. La un moment dat, căscă și se opri, eu oftând fericită.

  Oh! Mulţumesc Doamne! Mi-am lăsat capul pe o mână. A mai stat puțin și a început din nou. Am suspinat.

"Poţi să nu?" l-am întrebat rece. S-a uitat la mine și a rânjit.

"Nup" a continuat să bâzâie creionul. M-am întins rapid spre el și i l-am luat din mâini.

"Yah!" mi-a ţipat. S-a întins să şi-l ia, dar l-am băgat rapid în cămaşa mea. Expresia lui mai ca nu-mi țipa în față un 'serios?'.

"Am să mă bag acolo să mi-l iau singur şi sunt foarte sigur că nu vrei asta." mi-a zis. Nervi mi se plimbau pe șira spinării. Nu voiam să o facă, dar nici nu voiam click-urile alea supărătoare înapoi.

"Okay atunci." a zis. S-a aruncat asupra mea. Am scâncit şi norocul meu a fost ca i-am prins încheietura înainte să intre în cămaşa mea. Scaunul meu a alunecat făcându-ne să cădem. Am lăsat un țipăt să-mi părăsească buzele, iar cu o bufnitură zdravănă, şi a scaunului, am ajuns pe jos cu el deaspura mea. Mâna mea încă îi ţinea încheietura. Mă privea fără nicio expresie. Atunci mi-am dat seama că toată lumea ne privea.

"PDA!" cineva a strigat și clasa a început să râdă.

"În birou!Acum!" a strigat profesorul. Inima mi se zbătea în piept în timp ce Yoongi doar şi-a dat ochii peste cap. S-a ridicat în picioare fără să spună ceva. Mi-am împachetat lucrurile și am părăsit clasa. Yoongi se târa pe lângă mine.

"Calmează-te!" mi-a zis. Am pufnit și m-am uitat la el.

"Nu o să o fac! M-ai băgat în probleme!" am strigat primind de la el o expresie goală.

"Ar fi trebuit să-mi dai pixul."

"Ar fi trebuit să te opreşti din bâzâit pixul!"

"Nu am vrut."

"Ugh!" m-am întors şi am continuat să merg. El mă urmarea în linişte.

"Lasă-mă să fac cumva să-mi repar greşeala." a zis. Am pufăit, apoi am zâmbit.

"Cum?" m-am uitat la el.

"Ce zici de o întâlnire?" mi-a zis cu un zâmbet. Mi-am scuturat capul în semn de nu.

"De ce?" s-a încruntat.

"Refuz să te las să mă duci undeva."

"Pai... 'Îţi sunt dator' pentru asta." am putut să simt iritarea în vocea lui. Asta chiar m-a făcut să neg și mai tare ideea de o cină romantică între mine și el.

"Mda, sigur" m-am întors și am mers mai departe. El a suspinat.

"Uite..." a fugit în faţa mea, făcându-mă să mă opresc.

"O să ieşi la o întâlnire cu mine, fie că-ţi convine, fie că nu. O să se întâmple." mi-a spus, vocea devenindu-i mai dură.

"Nu mă controlezi, Yoongi. Am spus nu, atunci nu să fie." i-am răspuns răspicat.

"Da... Tu nu mă controlezi pe mine. O să ieşi cu mine la o întâlnire." s-a întors și s-a îndreptat spre cealaltă parte.

"Unde mergi?" l-am întrebat.

"Acasă" a spus.

"Încă nu s-au terminat orele"

"Pentru mine da" și cu astea spuse a ieşit din clădire.

Băiatul ăsta are tupeu, nu glumă.

~~~

Seara întâlnirii-

  Purtam pantaloni scurţi negri din jeanşi, o bluză albă mai lungă decât pantalonii cu o dantelă roșie pe ea. Mi-am prins părul într-o coadă și m-am machiat. Îl așteptam pe Yoongi de mai bine de 20 de minute.

  Totul trebuie să fie cu 20 de minute întârziere la el? mi-am murmurat. Un ciocănit a venit de la uşă mea. M-am dus să deschid și l-am văzut pe Yoongi, purtând o căciulă tipică zilelor noastre, o bluză albă, o jachetă subţire, jeanşi negri și o pereche de Vans negri.

"Hey!" m-a salutat scanându-mă din priviri.

"Frumoase picioarele!" mi-a rânjit și eu mi-am dat ochii peste cap.

"Haide sa terminăm odată cu asta." am închis uşa și am pornit înspre mașina lui.
***
  A oprit în fața unui bar destul de drăguț, dar ciudat. Inima mi-a tresărit puternic în piept. El s-a dat jos fără să spună nimic, iar eu l-am urmat.

"De ce suntem aici?" am întrebat.

"Pentru că e singurul loc pe care-l știu." el a intrat. Locul mirosea a ţigări și a lichior. Mi-am acoperit nasul din cauza mirosului, atrăgând privirea lui Yoongi.

"Ce?" s-a încruntat.

"Duhneşte aici!" am exclamat. Şi-a dat ochii peste cap.

"Esti prea dramatică!" mi-a zis și a intrat în bar. S-a aşezat pe un scaun, eu lângă el. Barmanul l-a servit întâi pe Yoongi.

"Și tu?" s-a uitat la mine. Mi-am scuturat capul în semn de nu. Şi-a ridicat un umăr și a mers mai departe. Lichidul straniu din paharul lui a dispărut imediat. Arăta ca apa și Cola amestecate. M-am strâmbat, iar el m-a observat.

"Îţi place ce vezi?" mi-a facut cu ochiul. Mi-am scuturat capul.

"Vreau acasă." am spus. Dintr-o dată cineva i-a prins umărul lui Yoongi și l-a aruncat pe jos. Am ţipat când am văzut o figură peste Yoongi.

"Ți-am spus că nu s-a terminat!" a bombănit tipul. Au început să se rostogoleasca pe podea și atunci am sărit de pe scaun. Am ieşit afară și am pornit-o la fuga, oprindu-mă doar dupa un bloc și jumătate, în nevoie de aer. Atunci am realizat...

"Yoongi!" am ţipat. M-am întors și am fugit înspre bar. Barul deja era în raza mea vizuală și aveam de gând să mă grăbesc, dar cineva m-a tras pe o alee.

Nu! Refuz! Mintea îmi ţipa, iar eu ii dădeam glas.

"Hey! Sunt eu!" mi-a zis cineva și mi-a fața între mâinile sale. Era Yoongi. Nu arăta rănit cu totul. Fără să mă gândesc, deja îl îmbrăţişam. El a înţepenit.

"M-am îngrijorat că te-ai rănit!" am spus, din nou, fără să mă gândesc. S-a relaxat și mi-a prins bărbia ridicând-o astfel făcându-mă să mă uit în ochii lui.

"Deci te-ai îngrijorat?" a spus încet, vocea fiindu-i intensă și masculină. Mi-a înţepenit fața când venea din ce în ce mai aproape de fața mea. Mi-am închis ochii simțindu-i respiraţia pe buzele mele.

Ce?! NU! Mintea mi-o luase razna, dar corpul nu-mi reacţiona. Și-a trecut degetul de-alungul buzei mele inferioare. Frisoane îmi coborau pe șira spinării. Buza sa o atingea pe a mea.

"Nu!" imediat am sărit în spate. El mi-a dat o expresie şocată.

"D-doar du-mă acasă." am părăsit aleea cu el în spatele meu. M-am îmbrăţişat gândindu-mă la cele întâmplate.

Ce se întâmplă cu mine?