1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

De ce?!

  Mâzgăleam în linişte caietul. Eram acasă, întinsă pe tot patul. Au trecut ceva zile de la întâlnirea mea cu Yoongu. Am oftat şi mi-am pus caietul pe jos, mi-am prins părul într-o codiţă, m-am schimbat în ceva pijamale şi m-am băgat înapoi în textile. Am început să mă gândesc la Yoongi, iar inima a început să mi-o ia la fugă şi obrajii mi s-au făcut roşii instantaneu. Şi atunci realitatea m-a lovit.

  Îl iubesc pe Yoongi... Chiar îl iubesc. Mâine am să-i spun. Mi-am spus. Dintr-odată a început să-mi sune telefonul.

  Huh? Cine mă sună acum? M-am întins după el şi am răspuns.

"Bună?" am spus.

"Kim Chaelin?" m-a întrebat un bărbat.

"Da. Cine e?"

"Spitalul, ceva i s-a întâmplat lui Min Yoongi" teroarea deja îmi umbla prin corp. Am aruncat telefonul şi am fugit afară, uitând că sunt în pijamale.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Yoongi-(cu 30 de minute înainte)

  Transpiraţia îmi curgea pe pieptul gol. Oponentul meu s-a ridicat înaintea mea. Mai aveam foarte puţin şi câştigăm. Sângele îi curgea din nas; oamenii din jur mă încurajau. Mi-am pregătit pumnii când a venit către mine,dar am văzut ceva ce luceşte în mâna lui. M-am întors să o resping, apoi o durere de nedescris s-a răspândit de la abdomenul meu inferior. M-am uitat în jos să-l văd cum îndepărta cuţitul din trunchiul meu. M-am prăbuşit la pământ în timp ce sângele curgea neîncetat din rana mea; oamenii strigau sau ţipau. Mi-am lăsat capul mai jos, spre mână, şi am început să plâng.

  Chae... Nu pot sa mor! Refuz! Vederea îmi devenea înceţoşată. Am simţi cum pantalonii scurţi s-au îmbibat cu sânge. Managerul îmi ţipa să stau treaz, iar eu îmi forţam ochii să stea deschişi. Am dat greş.
  Mi-am mai deschis ochii o dată şi sm văzut oameni în jurul mru. Aveam o mască pe faţă. Corpul îmi era slab şi îmi era din ce in ce mai somn.

  Chae, îmi pare rău... Şi apoi totul negru.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Chae-(prezent)

  Lacrimile îmi curgeau pe faţă în timp ce băgam viteză să ajung la spital.

  Te rog, Doamne! Spune-mi că e bine, mă gândeam în continuu. Plămânii îmi ardeau de la atâta efort. Am văzut spitalul şi am intrat în fugă în el. M-am năpustit asupra mesei făcând doamna să scâncească de frică.

"Sunteţi bine, ma'am?" m-a întrebat.

"Min... Yoongi!" şi am căzut. Am auzit zgomote şi m-am întors ca să-l văd cum câţiva oameni îl cară pe o targă şi îl bagă într-o cameră.

"Yoongi!" am ţipat şi am fugit în acea direcţie. Infirmierii au strigat la mine, apoi au închis uşa şi cineva m-a prins de mâini.

"Nu mă atinge!" am ţipat şi m-am eliberat. Am mai fugit câtva până am fost prinsă din nou. Uşa era doar la câţiva paşi depărtare de mine. Lacrimile îmi deranjau ochii în timp ce se rostogoleau pe obrajii mei. Am căzut la pământ şi am început să-mi zbier în mâini.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Yoongi-

  Simţeam că parcă o sârmă ghimpată îmi înconjura corpul. Ei m-au tras înapoi în întuneric. Am încercat să mă mişc pentru a mă elibera, dar tot ce am făcut a fost să-i dau voie sârmei să mă taie mai tare. O lumină a strălucit în fața mea şi am încercat să fug spre ea.

  Trebuie să mă duc înapoi la Chae! Nu am sa o las! M-am grăbit mai tare. Am trecut prin lumină, iar sârmele au dispărut. Ochii mi s-au deschis ca să văd un perete de culoare albastru pal, un tub în nas care mă ajuta să respir şi IV-uri conectate la aparate care scoteau sunete enervante.

  Sunt viu...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Chae-

  Mă balansam înainte şi înapoi pe scaun, lacrimile îmi cadeau neîncetat din ochi şi îmi udau pantalonii.

"Kim Chaelin?" a întrebat un bărbat. M-am ridicat rapid şi am fugit la el.

"E bine?" am întrebat rapid.

"O să fie bine" mi-a zis. Acele cuvinte m-au rupt în două. Am căzut în genunchi şi am plâns de fericire.

"Mulţumesc!" am plâns. M-am ridicat şi am dat buzna in încăperea unde era Yoongi care dormea. Am mers încet către el. Arăta atât de paşnic, de parca nu s-ar fi îngrijorat niciodată. I-am atins obrazul, iar degetul i-a zvâcnit. O lacrimă şi-a făcut apariţia.

  O să fie bine... Am zâmbit. Am luat un scaun şi am stat lângă el. I-am luat mâna între a mea.

"N-am să te părăsesc până nu te trezeşti. Promit" am spus. Degetul său i-a zvâcnit din nou. Am zâmbit strâmb şi i-am sărutat mâna.