1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Mărturisire

Perspectiva lui Yoongi-

Ochii mi s-au deschis încet, camera era luminată de o lampă cu putere vagă. Televizorul era pornit, pus pe nişte drame. Am luat telecomanda si l-am închis. Am auzit un mormăit din dreapta mea, aşa că m-am întors şi am vazut-o pe Chae lângă mime, ghemuindu-se. Părul ei moale şi maro era tot pe faţă sa. I l-am dat de o parte si i-am văzut faţa albă şi cearcănele de sub ochi de parcă nu a dormit de zile întregi. I-am mângâiat cu blândeţe obrazul.

"Cât de mult ai stat aici?" am şopti. M-am uitat la ceas şi era 3:30 a.m. M-am uitat din nou la Chae; buza ei de jos îi ieşea mai înafara decât cea de sus aşa că mi-am trecut degetul mare peste buza ei.

"Yoongi..." a murmurat. Inima deja mi-a luat-o la fugă.

Ea... mi-a spus numele... Un zâmbet mi-a apărut pe faţă. I-am prins bărbia uşor, vrând să-i aud vocea mai mult. Mi-a împins mâna ceea ce m-a făcut să râd. M-am aplecat la urechea ei şi am început să-i şoptesc.

"Chae"

"Mm?" a murmurat.

"E timpul să te trezeşti'

"De ce?" s-a smiorcăit

"Pentru că sunt treaz" m-am tras puţin în spate. Şi-a mărit ochii şi s-a uitat la mine. Cred că a fost un instict de al ei să mi se arunce în braţe aşa că am luat-o şi eu. Am simţit cun plânge.

"De ce plângi?" am întrebat.

"Pentru că m-am îngrijorat" mi-a spus in gât.

"Te-ai îngrijorat?" am întrebat cu îngâmfare. S-a desprins din imbratisare şi s-a uitat la mine.

"Da, Yoongi. Ţi-am spus că mă interesează, în cazul ăsta mă pot şi îngrijora" şi-a încrucişat mâinile şi am început să râd.

"Doar te frământam" i-am ciupat nasul după i-am luat mâinile între ale mele.

"Mâinile tale sunt reci" mi-a spus. Cred că avea dreptate, căci ea era chiar caldă.

"O să îţi aduc o pătură" s-a dat jos din pat şi s-a dus la dulap să mi-o aducă. O priveam în linişte, cu un zâmbet pe buze, când m-a acoperit cu ea.

"Mersi!" am spus.

"Ţi-e foame sau....? Vrei puţină apă?" m-a întrebat şi eu am scuturat din cap.

"E ceva ce ar trebui să îţi spun" s-a înroşit imediat şi şi-a îndepărtat privirea.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Chae-

De ce îmi e aşa de frică? Îmi tot frecam degtele şi cumva am reuşit să mă uit la Yoongi. Faţa lui exprima curiozitatea.

"E-E-Eu" mă bâlbâiam.

Spune odată, pentru numele Domnului!

"Tu ce?" mi-a luat mâna şi a început să îmi fie şi mai frică. E aşa de rece.

Cafea! Pot să îi aducă o cafea ca să se încălzească! Ce? Nu! Spune acum!

"Cred că eu... Te iubesc" am spus rapid. Se uita în gol şi inima a început să îmi bată repede.

E el... Oare a... Intr-un final mi-a prins obrazul cu o mână, cu blândeţe.

"Şi eu cred că te iubesc" mi-a şoptit. Inima a început să mi se calmeze când l-am auzit. Mi-am aruncat braţele în jurul gâtului lui şi l-am strâns tare. Chiar era rece, ceea ce nu mi-a plăcut.

"Orele de vizită s-au terminat, doamnă" mi-a spus o asistentă şi a plecat. Am rupt îmbrãţişarea.

"Scrie-mi cand ajungi acasă" mi-a spus şi am dat din cap.

"Ai grijă" mi-a ciupit obrazul şi s-a lăsat pe spate.

"Pa" i-am făcut cu mâna şi am ieşit. Am urcat într-un lift şi am oftat în timp ce apăsam butonul.
***
Am intrat în casă. Patul ăla de la spital era super tare. Nu mai aveam răbdare să mă arunc în patul meu şi să visez. Mi-am scos telefonul şi i-am scris lui Yoongi.

Acasă, în siguranţă

Bine, mi-a răspuns dupa un minut. M-am dus în camera mea, mi-am pus telefonul dracu ştie unde şi m-am aruncat în pat. Mi-am îmbrăţişat perna. Am oftat şi am lăsat somnul să ma consume.