1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Amintiri

Perspectiva lui Yoongi-

  Amintirile pe care le aveam erau neclare. Îmi amintesc ca am băut, am mers la casa lui Chae şi am spus ceva. M-am pus în pat gandindu-ma.

Am făcut ceva? Ea arăta de parcă ascundea ceva. Mă minte când îmi evită privirea. Mi-am închis ochii si m-am gandit tare, dar totul era neclar si în ceaţă. Faţa sa şocată mi-a apărut în minte împreună cu părul său mătăsos ce îi cădea pe umeri in valuri. Era între mine si perete. Şi după totul negru. Mi-am deschis ochii si m-am holbat la tavan. Faţa sa încă îmi era in minte de parcă nu ar fi vrut sa plece. Am bombănit rapid şi mi-am acoperit faţa.

"Chiar te plac mult... " Vocea mea mi-a fugit prin cap.

  Am spus asta către ea? M-am ridicat şi mi-am frecat capul.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Chae

  Mi-am forţat amintirea să iasă din capul meu. Nu vreau sa-mi amintesc asta. Mi-am pieptănat părul pentru şcoala. ***
  Mergeam in linişte pe coridorul lung al școlii care ducea la clasa in care aveam prima oră. Cineva mi-a prins mana; am ţipat si m-am uitat la oarecinele care m-a atacat. Era Yoongi care arăta nervos. M-a târât prin coridoare până am ajuns într-un coridor pustiu. M-a trântit de perete, iar acum eram între el si perete. Mi-am strâns mai tare caietul.

"Ce s-a întâmplat?"mi-a cerut.

"Ti-am spus... M-ai întrebat dacă pot sa te supraveghez" am minţit. M-am holbat la buzunarul din înăuntrul jachetei lui până ce mi-a prins bărbia si m-a făcut sa ma uit la el.

"Nu asta s-a întâmplat" mi-a spus cu o voce joasă si dură. Inima mi-a bătut cu putere in piept.

Îşi aminteşte?

"Chiar te plac mult"a imitat vocea sa beată. Un nod mi s-a format in gât. Chiar speram ca nu-şi va aminti.

"Ămmm... " m-am înfiorat.

"Spune-mi ce s-a întâmplat" mi-a zis.

"E mai bine sa lăsăm trecutul" m-am uitat in altă parte. A lovit peretele cu putere, iar eu am tresărit.

"Drace! Chae, ce mama naibii s-a întâmplat?!" a venit mai aproape, unindu-si pieptul de al meu. Furia îi mistuia faţa. Am înghiţit cu greu. Ochii lui erau adânci şi nervoşi, aproape se uitau înapoi. Şi ca printr-o minune, am auzit clopoţelul.

"Trebuie să mergem la clasă" i-am împins din nou pieptul. El doar a stat nemişcat si m-a împins mai mult. Acum eram făcută sandviş de el şi perete.

"Ce s-a întâmplat?" faţa sa se apropie mai mult de a mea. Îi puteam simţi respiraţia ce îmi julea pielea. Mi-am închis ochii strâns.

"Ne-am sărutat"am şoptit.

"Ce?" mi-a zis mai tare.

"Ne-am sărutat" am spus si eu la fel de tare ca el, dar nu mi-am deschis ochi. La un moment dat nu i-am mai simţit prezenţa si mi-am deschis un ochi, apoi altul. Nu mai era in faţa mea sau in coridor. Am verificat după colţuri, dar a dispărut.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Yoongi-

  Am fugit in spatele şcolii. Amintirile îmi inundau creierul. Buzele ei catifelate peste ale mele, ea lovindu-mi pieptul, tragandu-mi părul, încercând cu disperare sa o las in pace. Dar nu am facut -o. Lacrimile imi invadau deja ochii. Am urlat si am lovit peretele simţind cum ceva se rupe dupa lovitura aia.

"Drace!" am înjurat si mi-am prins mâna. Durerea m-a lovit ca un glonţ, m-am pus jos şi am început sa plâng.

"Ce e in neregulă ch mine?" m-am uitat la cer si am auzit chicoteli. Sângele mi-a îngheţat in vene.

"Pleacă, Hwan!" am mormăit si am primit in schimb mai multe chicoteli.

"Arată de parcă eşti rănit" se sprijini de perete.

"Dar încă pot să-ţi tăbăcesc fundul" m-am uitat direct la el.

"Aş da bani grei sa văd asta" m-a provocat.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Chae~

  Nu l-am văzut pe Yoongi de dimineaţă asta. E ca si cum l-a înghiţit pământul. Eram îngrijorată, căci, deobieci, il vad o dată sau de 2 ori pe zi. Acum eram la restaurant cu Ana si tot ce făceam era sa ma joc cu mâncarea. Afară era intuneric.

"Eşti ok?" m-a întrebat. Am afirmat si am oftat.

"Ma duc sa iau puţin aer" m-am ridicat de la masă si am mers afară. Aerul rece mi-a curăţat plămânii, iar adierea uşoară imi deranja pletele. Am văzut un bărbat ce venea spre mine din partea dreaptă. M-am uitat mai bine la el si l-am recunoscut după păr.

"Yoongi?" am întrebat. S-a oprit şi mi-a dat ocazia sa merg la el, dar imediat s-a îndepărtat. Norocul meu a fost ca i-am prins încheietura.
"Trebuie sa plec, Chae" a murmurat.

"Uita-te la mine" i-am cerut. A oftat si s-a întors către mine. Am icnit si am sărit înapoi. Sângele încă îi curgea din nas, avea un ochi vânăt, iar obrazul sau drept arăta de parcă a fugit prin sticlă încet.

"Yoongi... " am spus uşor.

"Sunt ok" m-a ocolit şi a început sa alerge in jos, pe străduţa.

"Yoongi!" l-am stricat. El doar a alergat până ce figura lui a dispărut în întuneric.