Sângele Evei (Completa)

Capitolul 1: Infos i need

"Barbatii au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum sa se joace cu el." Sarah Jessica Parker

********

Alerg pe strazile intunecate incercand din rasputeri sa il prind.Muschii picioarelor incepusera sa ma arda deja si imi venea sa imi rostogolesc ochii.Acum v-ati gasit sa ma lasati?La ce dracu ma antrenez atatea ore pe zi daca muschii imi cedeaza cand aveam mai mare nevoie de ei? Ok poate si faptul ca alergam de mai bine de o ora isi spunea cuvântul și nu era nici usor sa tin pasul cu viteaza unuia ca el.Corpul meu facea eforturi considerabile aici.Plamanii ma usturau iar ochii imi lacrimau la viteza pe care o prinsesem.Nu eram nici eu normala dar nici cel pe care il urmaream nu era tocmai uman.
Dam coltul unei cladirii din sticla si prind ocazia cand vad cum se impiedica de un stalp de pe marginea trotuarului.Asta este sansa mea!Sprintez imediat si imi infig picioarele bine in ciment inainte sa fac un salt neomenesc, aterizand pe spatele lui si il dobor iar la pamant, exact cand voia sa se ridice.In timp ce corpurile noastre urmau gravitatia imi duc mana spre cutitul de sub geaca, care era fixat pe spatele meu intr-o curea de piele.
Simt manerul rece, incrustat cu semne celtice, pe degetele mele si le strang in jurul lui.Cu degetul mare il desprind din capsa care il tinea cu capul in jos, lipit de spate.Trebuia sa fiu rapida, pana ce ajungem sa atingem cimentul altfel pot pierde ocazia.Cu spatele la mine era cea mai perfecta pozitie.Iar eu sa fiu a dracu daca scap ocazia asta.
Cutitul imi aluneca usor pe sub geaca iar in cateva milisecunde aveam deja lama presata de gatul lui, exact cand pieptul lui atingea cimentul rece al trotuarului.Un marait prelung se aude din gatul lui dar il ignor, la fel cum igor maraiturile tuturor victimelor mele.Cu mine pe spatele lui, presandu-mi greutatea pe coloana lui cu genunchiul drept, si lama presata prea adanc, pentru a fi pe placul lui,de artera principala a gatului, eram cu siguranta in avantaj. Stia si el asta, probabil isi calculase totul deja in cap.Stiam si eu asta, si nu aveam nevoie de calcule.Anii de antrenament imi spuneau clar ca nu avea cum sa scape, indiferent de viteza inumana pe care o dezvoltase in cateva zile.
Dar nu sa il omor voiam, cel putin nu inca.Pescuiam informatii si toti stiau asta.Numele meu incepuse sa se faca auzit prin toate cotloanele unde se ascundeau viermii astia.Cel mai mult ma amuzau poreclele date.Ma strigau ba Vaduva Neagra,ba Spaima Noptii.Ma intrebam cateodata daca imi stiau numele adevarat.
-"Nu scoti nimic de la mine." se grabeste sa spuna vazand ca lama cutitului nu isi termina treaba.
-"Asa a zis si ultimul." pufnesc rostoglindu-mi ochii.Nu era nevoie sa ii spun ca intr-adevar nici de la ultimul nu scosesem vreo informatie dar nu minteam cand i-am zis ca exact asa incepuse si ultima victima.Desi il omorasem pana la urma, pentru ca un vierme in minus pe strazi era un castig de partea noastra, seful meu tot credea ca il mai puteam tortura un pic in speranta ca poate cedeaza.La ce sa imi pierd timpul?Daca nu voia sa vorbeasca era clar ca nici tortura nu avea sa dea vreun rezultat.Se pare ca numai eu vedeam asta..Ceilalti isi luau munca in serios urmand regulile agentiei mai ceva ca un crez.
Eu?Eu preferam sa o iau mereu pe scurtaruri.Iar regulile erau clar făcute sa fie incalcate.Eu stiam asta...ei stiau asta.Dar niciodata nu cadeam de accord.
-"Jur ca daca scap, te omor cu mainile mele."maraie viermele sub mine.
-"Culmea asa a zis si ultimul, inainte sa ii tai gatul." ma aplec soptindu-i la ureche, scuipandu-i cuvintele."Unde este?" il trag de par pe spate pana ce privirile noastre ni s-au intalnit.Furia si ura din ochii lui ma lovesc imediat dar nu ma las intimidata.Oricum doar nu se putea uita cu dragoste spre mine, nu?
Probabil si-a dat seama pana acum ca sansele nu mai sunt in favoarea lui caci din furia pe care o citisem mai devreme... acum ochii lui cereau indurare.Toti faceau asta apeland probabil la latura mea feminina.De ce aveau impresia ca daca eram femeie aveam si un suflet milos?
-"Nu stiu!Chiar nu stiu crede-ma!" se ruga cu ochii aia schimbati care imi provocau sila de fiecare data.
-"Daca nu stii atunci nu imi esti de folos." apas lama pe gatul lui vazand cum sangele incepe sa se scurga incet pe ea.Ochii i se maresc vizibil cand observa ca nu ma opresc deloc, neincercand sa mai scot vreo informatie de la el.Probabil se astepta la mai mult.Eh bine eu nu aveam timp.Viermi gaseam destui iar daca unul nu era dispus sa vorbeasca, atunci treceam la urmatorul.
-"Stai,stai!" ma opreste el si imi musc buza pentru a-mi opri un zambet victorios.
-"Te ascult."ii spun nepasatoare desi inima imi batea mai cu putere acum si injuram in gand sa nu isi dea seama.Respir plictisita, insa tot ce incercam era sa imi potolesc bataile inimii.Era neexperimentat dar nu trebuiau subestimati.
Sa fie oare in sfarsit o pista?De peste un an vanam informatii si mereu ma loveam de raspunsuri vage sau mai rau.. incepeau sa ma ameninte.
-"Nu stiu unde este El!Dar este cineva care te poate ajuta."se grabeste sa spuna.Nenorocitul!Voia sa traiasca in sfarsit viata pe care si-a dorit-o.Bleah!Mi se facea scarba de ei.
-"Nume!Vreau un nume!"strang mai bine degetele din parul lui.
-"Eathon!Eathon Vibe! Jur ca mai multe nu stiu."
Oh happy dance!Asta imi venea sa fac in jurul lui.