Sângele Evei (Completa)

Capitolul 31: Returning

"Acasă este un loc care dă adăpost trupului şi alină sufletul."

**************

Am urmat poteca pana a trebuit sa ma asez jos caci lacrimile care imi curgeau imi ingreunau inaintarea.Mi le sterg cu dosul palmei si privesc spre cer la soarele care era inca sus.Trebuia sa fie pranzul acum,mai aveam timp destul sa gasesc o iesire din padure.
Imi pun capul intre palme amintindu-mi iar si iar noaptea trecuta.Hotarasem ca nu aveam sa regret dar ma deranja cand ma gandeam ca ma daruisem lui dintre toti oamenii pe pamant.
Ma mai uit odata spre cer de data asta cu ochii minjiti.
-"Razi nu?Ti se pare chiar amuzant?"
Nu stiu de ce am impresia ca destinul care ne adusese impreuna se afla sus in ceruri, dar asta simteam acum..
Incep exercitiile de respiratie pentru plamanii deja super solicitati in dimineata asta.
O sirena puternica se aude in departare care ma face sa sar de pe trunchiul copacului cazut la pamant,pe care ma hotarasem sa ma odihnesc.Se mai aude odata si atunci realizez din ce parte vine.Nu stau pe ganduri si incep iar sa alerg de nebuna in directia sunetului.
Incep sa imi dau seama ca ma apropii de ceva in momentul in care copacii deveneau tot mai rari in jurul meu iar singurul lucru la care ma puteam gandi era vreo fabrica de lemn care suna ora pranzului.
Cand turnurile inalte ale fabricii s-au vazut in zare am grabit pasul prea fericita ca sa imi pese de muschii care plangeau de durere.Apoi dupa ultimii copaci m-am oprit si am privit in zare la toata activitatea care se desfasura jos sub ochii mei.Oh Doamne in sfarsit!
Cobor ultimul deal pana ajung in multimea de oameni care se miscau repede agitati de munca lor.Nu m-a bagat nimeni in seama..probabil pentru ca aratam la fel de murdara ca si ei.
Ma indrept catre doua containere albe puse unul langa altul si unde speram sa gasesc birourile cuiva.Intru direct fara sa cer permisiunea si ii fac pe cei doi barbati din incapere sa isi intoarca privirile spre mine trecand de la incruntare la uimire in cateva secunde.
-"Ahh buna ziua.Pot da un telefon urgent?"

*************

Cand masinile negre au inceput sa opreasca una langa alta a fost momentul in care majoritatea s-au oprit din ce faceau uitandu-se intrebatori la noii veniti.
Stateam pe un butuc gros de lemn care imi invada narile cu mirosul proaspat de rasina.Capul imi era plecat cu parul coborat intr-o cortina peste chipul meu.
-"Eva?!"se aude vocea lui Papa Bear rupand tacerea din jurul meu.Ma ridic imediat incepand sa alerg cu ultimele puteri pana la el in brate unde mi-am lasat lacrimile sa curga in voie.Lacrimi de fericire ca sunt intreaga impreuna cu lacrimi de amaraciune pentru cel pe care il lasasem in urma.
-"Shh esti bine acum.Esti in siguranta!"imi mangaia parul lung soptind cuvintele numai pentru noi.Ii igor pe ceilalti barbati imbracati la costume care facusera cerc in jurul nostru fiind martori la singurul moment de slabiciune al rebelei.Ma trage dupa el intr-una din masinile negre si ordona soferului sa porneasca.Capul meu era inca ingropat in camasa lui botita acum de degetele mele.Abia dupa jumatate de ora de liniste totala am inceput sa imi trag nasul oprind lacrimile care imi spalasera obrajii.
-"Esti bine Eva?"indrazneste Papa Bear sa rupa tacerea.Stiu ca avea multe intrebari de pus dar nu ma simteam in stare sa ii raspund la nimic acum, asa ca doar ii aprob din cap.Il minteam dar ce aveam sa ii zic?Erau prea multe de spus ca sa ii raspund acum la simpla intrebare.
-"Unde suntem?"il intreb in schimb cand observam ca treceam pe soseaua ce traversa padurea in doua.
-"Cam la 3 ore de New York."imi raspunde.
Aveam sa astept atatea ore pana ajungeam in siguranta,iar singurul gand era ca vom intra in New York cand este inca zi.Eram constienta ca voi fi pusa iar sub urmarire de catre Rege,ca isi va cauta razbunarea imediat ce se va lasa seara.
Priveam pe geam la copacii care ii lasam in urma gandindu-ma la mica cabana pierduta undeva departe, acolo unde cineva fierbea probabil de nervi.Oare se resemnase cu gandul?Pun pariu ca stia de fabrica din zona deci mai mult ca sigur realizase acum ca mi-a pierdut urma.Imi musc buza cand imi aduc aminte de ochii lui albastrii care la nervi se aprindeau dandu-i o frumusete nepamanteasca.
Am adormit cu capul sprijinit de usa masinii si am fost trezita abia cand am ajuns in garajul Agentiei.Am coborat somnoroasa frecandu-mi ochii cu palmele apoi il urmez pe Papa Bear inauntru.Trecem de usile imense si pasim catre biroul lui unde toata lumea se ridicase sa arunce o privirea spre mine.Imi dau seama cam ce vedeau..murdara din cap pana in picioare,plina de sange pe tricoul furat,parul incalcit din cauza alergatului,cearcane adanci sub ochi din cauza oboselii.Eram departe de imaginea cu care ii obisnuisem.Pana si Silvya a scos un icnet surprins cand m-a vazut largind ochii verzi la imaginea mea dar a avut puterea sa se ridice in picioare venind spre mine si imbratisandu-ma.
-"Bine ai revenit!"imi ureaza sincer.
Zambesc trist catre ea desi imi puteai citi in ochi dezamagirea, ca si cum as fi dorit sa fiu in alta parte acum..departe,undeva, unde bratele sale reci sa imi stinga din focul interior.Dar nu ma cunostea nimeni asa de bine incat sa imi citeasca ochii.Imi da drumul din imbratisare si grabesc pasul pana la Papa Bear in birou.Ma asez pe scaun cu privirea in pamant.
-"Oh Doamne ce ti-au facut acolo?"ma intreaba el.Ridic privirea incruntata neintelegand la ce se referea."Uita-te la tine..parca ai fost torturata nonstop."
Am fost dar nu in modul in care probabil gandea el..
-"Stii unde am fost?"il intreb mirata.
-"Banuim.Nu am crezut nici o clipa ce ne-a spus Vibe ca ai plecat in alta tara. Banuiam ca te-a prins vreun vampir si te-a predat Regelui caci recompensa pe capul tau era destul de mare."
Pufnesc usor ironic.Nu stiu ce sa ii spun si ce sa ii ascund..nu mai stiu daca ce fac este bine sau rau..
-"Trebuie sa ne pregatim Papa."decid sa ii spun motivul pentru care ma luptasem sa ajung aici.
"Este posibil ca Agentia sa fie atacata."
-"Eva, unde ai fost?"ma intreaba ignorand mesajul meu.
-"Am fost prizoniera Regelui."imi scapa cuvintele fara sa imi dau seama.Lovitura de pumn pe care biroul o primeste din partea lui ma face sa tresar.Se sperie si el vazandu-ma, probabil crezand ca in toata luna in care lipsisem fusesem traumatizata.
-"Imi pare rau!" Se grabeste sa isi ceara scuze pentru iesirea necontrolata.
-"Sunt bine."murmur dar ma ridic de pe scaun."Vreau sa ma schimb si sa ma odihnesc."
Aproba slab din cap vazandu-mi tristetea din ochi si ma bucur ca nu mai continua interogatoriul dar sunt sigura ca va incerca altadata.
Ies din birou si imi tarai picioarele pana la etaj, indreptandu-ma spre apartamentul meu in timp ce ignoram alte priviri care se opreau din mers pentru a ma studia ca pe o stafie care aparuse brusc langa ei.
Deschid usa apartamentului si raman in prag uitandu-ma in jur, nimic nu se schimbase,nici macar asternuturile.Totul era cum lasasem.
Ma indrept spre dus lasand hainele murdare pe gresia rece si ma bag sub picaturile de apa care imi biciuiau pielea parca vrand sa ma pedepseasca.Ma las in jos pe langa faianta alba si imi pun capul pe genunchi incepand sa imi plang soarta.
Daca ma intrebai acum de ce plang nu cred ca as fi avut un raspuns logic, poate toate adunate si poate nimic.Poate faptul ca scapasem cu viata din captivitate ma facea sa plang de fericire, sau faptul ca imi gasisem drumul inapoi spre casa cu toate ca trupul meu era extenuat, sau poate pentru tristetea acelor ochi albastrii pe care ii privisem pentru ultima data cand il lasasem in urma dezamagit de tradarea mea.Dar eu nu sunt o fata normala care se bucura de luxul casei lui,nu am facut vreun contract cu ei sa ma predau de buna voie,nu aveam de gand sa fiu amanta unui vampir pe care jurasem sa il omor cu prima ocazie..dar el nu stia asta.Acum ii inteleg dezamagirea..el nu stia cine sunt.In ochii lui eram doar o fata normala care desi nimerise in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, probabil spera ca voi ramane la fel ca celalalte..
Eu eram Eva Style..Vaduva Neagra pe care el o dorea moarta la fel de mult cum ii doream eu moartea.Dar el nu stia cine sunt!In schimb tu ai stiut cine este el si nu ti-ai dus la sfarsit promisiunea facuta!Din contra..i-ai cedat farmecelor sale exact ca una dintre prostutele aflate sub acoperisul sau.Nu regretam dar nu mi-o iertam..
Ies din dus cu apa inca siroind pe mine si ma duc la singurul obiect care imi dadea mereu putere ..poza cu parintii mei.Desfac cutia din lemn si scot cu degetele tremurande bucata de hartie invechita si roasa pe la colturi de cat o tinusem in mana.Alte lacrimi care se rostogolesc pe obraji cand degetul ii mangaia parul.
-"V-am dezamagit!" Am spus lasand poza inapoi si inchizand cutia cu furie.
Ai uitat Eva cine esti!Ai uitat sa iti faci datoria!vocile din capul meu ma fac sa imi scutur capul cu putere imprastiind stropii de apa in jurul meu.
M-am ghemuit pe pat tragand peste mine patura care statuse nemiscata probabil atatea zile.
Strang perna in brate si imi afund gura in ea tipandu-mi durerea.