Sângele Evei (Completa)

Capitolul 40: Ghost hunt

Gata vacanta!Pai pe bune acum?Pana când sa o ținem tot asa? :) Înapoi la munca!
La multi ani pe noul an!Sa aveți parte numai de bucurii!

***********************

-"Eva ce faci?"
Întrebarea pusa de David nu ma oprește din drumul meu.Imi scosesem hainele de piele aruncându-le pe pat.Nu m-am oprit nici când s-a pus în fata mea blocându-mi accesul către bocancii de sub pat.
-"Nu pleci nicăieri."
Nu ii spun nimic dar privirea mea l-a înfruntat imediat.Il ocolesc și ma aplec sa îmi iau încălțămintea preferata.
Trebuia sa plec de aici,trebuia sa vad cu ochii mei ca Tyler într-adevăr nu mai era,sau înnebunesc.
De ce Papa nu îl ajutase cu sânge de vampir?De ce Tyler tot a murit în ciuda faptului ca nu murise pe loc?Răspunsurile mele se aflau acolo undeva, în nici un caz într-o cabana.
Încep sa ma îmbrac trăgând pantalonii pe mine apoi bocancii.Tricoul negru mi-l bag în pantaloni apoi trag peste el hamul de piele cu cuțitul și geaca care completează totul.Imi strâng parul în oglinda băii în timp ce David ma privea incruntat din pragul ușii.Desi privirea era una nervoasa puteam citi clar în ochii lui îngrijorarea.Daca tot ma făcuse încăpățânata atunci știa clar ca nu putea sa ma opreasca odată ce mi-am pus ceva în gând.
Îmi înfasor parul în jurul cozii și îl prind cu clama.Ciudat ca decand îl cunosc pe David îmi purtasem parul mai mult desfăcut decât sus în cocul obișnuit.Ma vazuse de mai multe ori decât toți din Agenție.
Când vreau sa ies ma lovesc de corpul său care îmi bloca ușa și ma incrunt în sus la el.Nu spune nimic dar se da la o parte oftand.
-"Te pui în pericol degeaba."Mormaie în spatele meu și ma face sa ma opresc exact înainte sa ies pe ușa.Nu ma întorc căci îmi era teama ca o privire spre el m-ar putea face sa ma răzgândesc imediat.
-"Tyler nu este degeaba."
Încă nu știa exact ce relație am cu Tyler dar bănuiam cam ce gândea după modul în care reacționase acum ceva timp.Nici eu nu știam exact ce eram pentru Tyler dar îl consideram mai mult decât partenerul meu.
Am coborât scările în graba dar a apărut iar în ușa de la ieșirea din cabana făcându-mă sa tresar,iar pala de vânt care trecuse pe lângă mine îmi ridica parul pe ceafa.
-"Eva..gândește-te puțin înainte sa acționezi.Acum ești nervoasa,rănită,suferi..dar mâine o sa iti dai seama de greșeală, sa ieși acum din ascunzătoare o sa îl facă pe Seth sa iti ia urma.."
-"Ceea ce înseamnă că nu mă mai pot întoarce aici."Termin eu pentru el gândindu-mă ca aici bate apropoul.Dupa privirea incruntata as tinde sa cred ca nu asta gândea dar apoi imediat chipul blank lipsit de expresie ii revine și acum sunt eu cea incruntata.De ce se ascunde?
-"De ce ești.."
-"Încăpățânata?"Ii termin iar propoziția."Tu cu gura ta ai spus.Gandeste-te în felul următor.Odata ce plec din viata ta te poți întoarce sa iti cauți destinul care te așteaptă undeva acolo."
Masca ii cade imediat de pe chip lăsând în urma o privire socata,rănită..
Inima mi se strânge iar stomacul meu parca primise un pumn care răsună în interiorul meu.As fi vrut sa îmi ridic mana spre chipul său sa îl mangai iar dacă as fi avut destul curaj atunci i-aș fi sărutat buzele care stăteau acum deschise în timp ce ma privea uimit.Isi dăduse seama ca l-am auzit iar acum ma gândeam dacă leagă punctele la rândul sau în cap înțelegând durerea din pieptul meu.
-"Eva..eu.."
-"Nu te obosi.Da, te-am auzit.Da, m-a durut.Dar o sa treacă."
Trec pe lângă el deschizând ușa și ies afara îndreptându-ma repede spre motocicleta înainte ca lacrimile pe care mi le abțineam sa iasă.Îmi pun casca care se odihnise destul pe ghidon și îmi ascund ochii sub geamul fumuriu exact când una dintre lacrimi se desprinde de genele mele.Pornesc cu amprenta iar când motorul începe sa toarca îmi rasucesc capul pentru ultima oara spre el.Nu am cum sa ma întorc aici iar corpul meu înțelegând ce aveam de gand începea sa trimită semnale către creier caci senzația de leșin pe care o simteam pana la inima care începuse sa ma doară ca dracu erau semne ca despărțirea de el avea sa îmi lase urme adânci.
Cine știe când o sa îl mai vad sau dacă aveam sa îl mai vad vreodată..
Deschide gura sa ma zică ceva dar întorc repede capul, de frica, sa nu ma răzgândesc și demarez de pe loc ținând poteca pe care venisem cu el acum câteva zile.
Ajung într-o ora înapoi la fabrica de lemne,apoi cotesc către oraș.
Deși incercam sa îmi țin mintea ocupata cu Tyler și Papa..as minți sa spun ca nu ma gândeam la el mai mult decât trebuia.Tocmai ii recunoscusem ca m-au durut vorbele sale..ceea ce în alți termeni..la naiba! tocmai recunoscusem ca aveam sentimente pentru el.