Capitolul 20: Kill him

2.1K 183 3
                                    

"Femeia-i o statuie vie,
Cu suflet cât un colţ de rai -
O ţii o viaţă-n colivie
Şi-o plângi abia când n-o mai ai."

****************

Ma ridic imediat si incep sa inhalez aer.In sfarsit aveam acces la aer.Imi pun o mana pe gat parca vrand sa verific daca gatul meu este liber sa faca fata valului inhalat.
Dupa cateva secunde in care doar trageam aer in piept incep sa imi rotesc ochii in jur.
Eram in camera mea.Nu murisem.Dar nici nu visasem tot, caci stateam in aceeasi camera in care fusesem pana acum.In casa monstrului.Da..toate imi reveneau acum in minte.Bazinul,ochii albastrii plini de ura care ma priveau,apa..apa peste tot.
Nenorocitul dracului a vrut sa ma omoare!
Sar din pat direct la dulap si caut cutitul la locul pe care il gasisem ca ascunzatoare.Il pipai si vad ca era inca acolo.Il iau si il ascund de data asta sub perna.
Daca indrazneste sa se mai atinga de mine ii voi infige cutitul direct in ochi.
Vad ca eram imbracata altfel fata de ultima oara cand fusesem constienta.Costumul de baie disparuse si in locul lui era un tricou lung.Il ridic si vad ca aveam lenjerie intima pe dedesupt.Cineva ma schimbase!Cineva ma vazuse goala!!La dracu!
Ma intorc la dulap si trag de acolo o pereche de blugi scurti si un tricou alb simplu.
Trag tricoul mare pe cap dar parfumul imi inunda narile cand imi atinge nasul.Inhalez mirosul.Imi parea cunoscut dar nu imi dadeam seama acum.Oare sa fie al lui Rick?Poate el fusese cel care ma salvase din mana monstrului si ma adusese inapoi.Altcineva nu stia ca sunt la bazin.Da..el trebuia sa fie..
Impaturesc tricoul si il pun pe canapea cu gandul sa il returnez lui Rick cand vine.
Ma duc la baie unde gasesc langa oglinda cateva elastice de par si doua cleme negre.Oh!In sfarsit!Incep sa imi prind parul in coada de cal apoi il rasucesc in coc si termin cu clama care sa mi-l sustina.Scutur din cap bucuroasa ca nu mai aveam pletele pe chip.
Ma intorc in dormitor si ma asez pe canapea uitandu-ma lung la cartile pe care le luasem din biblioteca.Ma stramb spre ele si o aleg pe cea care imi facea cu ochiul cel mai mult.Razboiul sangelui in Transilvania.Deschid prima pagina.
Citesc anul care era scris caligrafic:1479.
Wow!Asta da carte veche.
Inceputul era o scurta descriere a celui care se nascuse in 1431.Vlad Tepes!Imi placea sa stau sa ii citesc viata si cum domnise dar nu specifica nimic de legaturile lui cu vampirismul.Dupa alte cateva pagini ochii mei se marasec.Asta nu era carte de istorie.Era un jurnal.Cineva isi spunea descoperirile aici.Parca ma uitam la cartea veche pe care Tyler mi-o aratase in Agentie despre inele.
Era logic pana la urma,daca Academia stoca informatii despre vampiri atunci de ce tocmai ei sa nu aibe jurnale scrise despre cei mai insemnati vampiri ai istorie?
Dupa descrierea Printului Vlad, cum il numise cel care scria de el, incepuse sa enumere activitatile principale pe care le avusese..de la domnia in Tara Romanesca pana la Ordinul Dragonilor unde fusese introdus in Gemania dar doar pentru ca tatal lui Vlad Dracu facuse parte.De aici multi il numisera Vlad Dracula.
Hmm interesant..
Se pare ca cel care scrisese despre el fusese foarte apropiat de Vlad caci il insotea peste tot.

Simteam ca patrund in intimitatea cuiva citindu-i gandurile si temerile despre Vlad.
Ajunsesem aproape la jumatea cartii cand incep sa citesc o pagina scrisa parca avand mana tremuranda.

14 Septembrie 1456
Seara aceasta a fost ciudata.Simt nevoia sa scriu despre ea ca sa nu o uit niciodata.
Suntem la granita cu Moldova,cazati la un prieten vechi al Printului.Dupa cina insa Printul ma anunta ca la miezul noptii va pleca singur sa rezolve ceva.
Stiam ca pleaca mai mereu noaptea singur,nu ma ingrijoram dar parca inima imi spunea sa il opresc.Cine sunt eu sa il opresc pe Printul Vlad daca doreste sa plece?
Cand a venit miezul noptii l-am vazut cum a parasit castelul,calarind singur, ascuns sub o pelerina neagra.Am asteptat putin apoi am luat-o dupa el.M-am ascuns cat am putut de bine si ma bucuram ca nu calareste la viteza maxima astfel l-as fi pierdut.La marginea padurii se opreste si isi leaga calul de un copac.Intra in padure singur si il urmez ascunzandu-ma in umbre.Isi dezbraca hainele de print pana a ramas in camasa subtire de ie si pantaloni.Arata ca un om normal acum.
Asta pana s-a uitat peste umar parca vrand sa verifice daca este urmarit.Atunci am vazut!I-am vazut ochii rosii sticland in bezna.Am ramas langa copac inlemnit de ce vazusem.Oare puterea noptii sa fie cea care imi juca feste?Sa fiu oare atat de obosit incat sa am vedenii?

Sângele Evei (Completa)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum