Sângele Evei (Completa)

Capitolul 44: How is like with a vampire

"Sexul fara dragoste este doar imperechere. Dragostea fara sex este doar filosofie." - Mark Amend

************

Cand m-am trezit, afară era iar noapte.Camera goala în care ma aflam îmi părea rece deși nu simțeam fiorii frigului.Dar era intunecata și silențioasa ca o celula.Sau poate asa ma simțeam eu dând vina pe camera din jurul meu.
Un alt gând îmi ridica colturile gurii într-un zâmbet mic.Ma auzise când îl strigasem!Ma auzise!
Deși as fi vrut sa ma bucur complet de asta nu puteam uita de ce sunt aici..

Sunt aici sa îl omor sau cel puțin sa îl predau lui Seth pentru a-l putea elibera pe Tyler.

Iar gândul asta imi strica bucuria și îmi ia zâmbetul,chiar și infim, de pe buze.
Am venit sa îl trădez..
Ma ridic în capul oaselor sprijinindu-ma de tablia patului în timp ce ochii mei se opresc afara pe fereastra.Gratiile dispăruseră și chiar din pat puteam observa ca nu mai sunt la parter, în ceea ce îmi fusese odată camera.
Îmi iau ochii de la geam și dau pătura la o parte.Tricoul negru îmi învelea coapsele iar bandajul alb îmi infasura ceea ce presupune ca este rana de la picior.Trag de gulerul tricoului și inhalez adânc pana ce mirosul parfumului său îmi inunda nările rămânând tipărit în creier.Acelasi parfum masculin și periculos pe care îl știam atât de bine.Il compar imediat cu fața lui lipsita de expresie și ochii albastrii strălucind în întuneric.David!
Realizez ce dor îmi fusese de el.Nu am avut timp sa dau glas gândurilor adânci ascunse despre el cat timp fusesem prinsa în casa lui Seth dar acum...acum...ca sunt înapoi sub acoperișul său, dar mai ales gândul ca îl voi revedea iar...îmi face capul sa explodeze de la gândurile care dau năvală.
Oare cum se va comporta cu mine?Când ne-am văzut ultima oară îl lăsasem în cabana alergând sa îl vad pe Tyler.Ii aruncase cuvinte grele și plecasem lăsându-l în prag privindu-ma părăsindu-l exact ca ultima oara,când evadasem.De doua ori îl dezamăgisem.
Acum înțelegi curiozitatea mea de a știi cum ma va întâmpina?

Nu aud ușa care se deschide, dar aud pașii hotărâți care se apropiau de pat și îmi ridic privirea spre persoana care intrase.

Ochii noștrii rămân fixați unul pe celălalt iar pentru cateva secunde am crezut ca nu va fi nevoie de cuvinte pentru a vorbi,pentru cateva secunde chiar am crezut ca puteam sa ne înțelegem doar din priviri căci în albastrul său aprins ii citeam emoții.Ma bucuram ca nu se ascunsese în spatele măștii lui și ma lasa sa ii citesc de pe chip tot ce probabil nu reușea sa exprime prin cuvinte.
Și am citit..dar din păcate nu ma privea asa cum sperasem.Nici nu știu la ce sa ma fi așteptat?
Ochii aceia m-au lăsat o singura data sa ii privesc adânc,iar chipul său ma lăsase o singura dată să îi citesc emoțiile de pe el.

Fusese în noaptea în care ma dăruisem lui.

Iar de atunci pot spune sincer ca nu am mai văzut emoțiile acelea niciodată pe chipul său.Tot ce îmi arătase atunci,zidul acela coborât pentru cateva momente era tot ce îmi dăruise împreună cu noaptea de pasiune nebună...dar pasiunea trecuse,la fel și focul din interiorul meu, deși o singura privire ca atunci l-ar fi aprins la loc.Dar ceea ce îi citisem atunci pe chip va fi tot ce îmi voi aminti o viata întreagă.Asta și îmbrățișarea lui de după.

Acum însă privirea lui îmi spunea multe dar nu era nici un strop de pasiune acolo,nici măcar bucuria revederii.
Vedeam nervozitatea,frustrarea și răceala, pe care ochii săi o emanau spre mine.

Dacă acum ar fi vorbit,pun pariu pe cuțitul meu preferat ca tunetul vocii sale ar fi făcut pereții sa se zguduie.Imi aduce aminte de prima zi în care îl văzusem.Arata la fel ca acum.
Nu eu am fost cea care a întrerupt momentul ci el când ochii sai i-au alunecat pe mainile mele și abia atunci mi-am dat seama ce făceam.O mana îmi acoperea rana de la picior iar alta ținea strâns tricoul său în dreptul inimii.