Sângele Evei (Completa)

Capitolul 47: Plan A!

„Un plan bun astăzi e mai util decât un plan perfect mâine." — George S. Patton

*************

Am iesit buimaca din bibliotecă dupa cateva ore de stat pe scaun cu ochii pe ferestra mica si murdara din fata mea.Terminasem cartile de citit intr-un timp record.Raspunsul se afla intr-adevar intre paginile lor...dar descoperirea mea ma lasase fara replica.

Urmatoarele ore le petrecusem uitandu-ma pe ferestra, fara sa stiu ca nu ma miscasem deloc . Capul meu vuia de informatii, iar cand creierul meu acceptase totul...rotitele incepusera sa se roteasca cu o viteza ametitoare.

Am dat de urma descendentei...dar nu ma asteptasem la indentitatea descoperita.Era mult peste ceea ce speram.
Inchid ultima carte care statea in fata mea.Ma uit la literele mari scrise de mana tiparite pe coperta groasa.Recunosteam numele dar parca tot nu imi venea sa cred.
Ma ridic lasand cartile acolo si plec spre iesire ca capul ametit.Aveam atatea de facut incat nu stiam cu ce sa incep.
Ma indrept spre gradina unde Maestrul isi ingrijea o plata mare, rupand frunzele ofilite.Se uita spre mine si ma opresc din drum uitandu-ma fix la el.

Nu mai era nevoie de cuvinte, adevarul se citea pe fata lui.Stia..si probabil stiuse in tot acest timp.
Ne-am asezat pe o banca de piatra, din gradina, si am stat de vorba o ora, cel puțin, despre tot.Aveam nevoie de sfaturile lui caci nu stiam incotro sa o apuc.Sa ma intorc la David sa ii spun unde se afla descendenta sau sa tin secret pana dau de capul acestei probleme.

Desi nu pot sa nu ma abtin sa ma intreb.Daca David ar stii..ce drum ar alege?As putea risca sa ii spun adevarul, dar cine stie cum va reactiona.
Asa ca pana la sfarsitul discutiei cu Maestrul decid sa tin totul sub tacere si am sa tin secretul pentru inca ceva timp.Poate cand va fi momentul oportun am sa ii dezvalui unde se afla descendenta.

Imi iau la revedere de la Maestru si pornesc inapoi.Nu mai avea rost sa rămân peste noapte.Desi nu stiam incotro sa o apuc acum , decid sa ma intorc in oras si sa ma tin de parte de lumea lor, cel putin pana aveam un plan.
Stiu ca David astepta un semn de la mine si hotarasc ca nu are rost sa il tin sa astepte.Formez numarul si il las sa sune tinandu-mi respiratia pana ii aud vocea.

-"Eva!Esti bine?"
Zambesc putin la intrebarea lui.Ma asteptam sa ma intrebe direct daca am gasit ceva,dar prima lui grija a fost daca sunt bine.
-"Da David.Acum ma intorc."
-"Ma bucur ca esti bine."
Se lasa linistea intre noi.Probabil ca voia sa ma intrebe dar nu avea curajul.Nu il las sa mai astepte mult.
-"Nu am gasit nimic David.Imi pare rau."imi musc buza in speranta ca am fost destul de convingatoare si ma bucur ca nu ma poate vedea acum.Cel putin vocea este mai usor de ascuns decat mimica fetei.

-"Nu-i nimic.Doar intoarce-te si vedem noi ce vom face."
Ma lasa putin uimita de raspunsul lui lipsit de interes fata de descendenta sau poate mintea si el la fel de bine ca mine.

-"Am sa ma duc in oras.Trebuie sa vorbesc cu Papa Bear."mint in continuare fara rusine."Acolo cum sta treaba?A mers acoperirea?"
-"Da.Nu este nici o problema.Toti cred ca te tin incuiata din lipsa de incredere.Numai eu am voie sa intru sa iti aduc mancare.Crede-ma nu imi face placere sa intru in camera ta goala si sa mananc in locul tau."ii aud rasetul prin telefon si inima mi se strange din cauza vinovatiei.

Sper doar sa gasesc un plan destul de bun incat sa scapam cu viata amandoi ..si Tyler.
-"Imi cer scuze ca prelungesc agonia ta.Sper sa nu te ingrasi."rad putin si il aud cum pufneste in telefon.
-"Stai linistita..doar ca..Eva?hă..intoarce-te repede."
Ochii mi se largesc si simt iar gheara vinovatiei in piep dar aleg sa o ignor.
-"Da David.Te las acum ca intru pe autostrada."
-"Ok.Ai grija de tine.Ma suni daca ai nevoie de ceva."
-"Asa am sa fac.Pa David."
-"Pa Eva!" aud inainte sa inchid telefonul si sa il arunc pe scaunul din dreapta.