Capitolul 41: Kill him for me

2K 176 4
                                    


Ma trezesc imediat ce aud voci pe partea cealaltă a ușii.Nu îmi dădusem seama ca atipisem iar acum ma durea gatul de la postura incomoda.Îmi era frig de la podeaua rece dar mai ales foame.
Când ușa se deschide îmi țin respirația apoi expir zgomotos.Nu fi prostuta Eva,în spatele ușii nu va fi David.
Dar bucuria a fost aproape la fel de mare când l-am văzut pe Rick.Ne-am uitat unul la altul uimiți apoi a venit ușor spre mine luându-ma în bratele sale.L-am strâns ușor la rândul meu.
-"Ce cauți aici?"Il întreb imediat ce mi-a dat drumul dar privirea lui era ocupata sa ma scaneze."Sunt bine,nu mi-au făcut nimic."Ii alung îngrijorarea de pe chip.
-"Ce naiba a fost în capul tău?"Ma cearta văzând ca sunt întreaga cum ma știa.
-"Nu mi-ai răspuns la întrebare Rick."Minjesc ochii vrând mai mult sa scap de întrebarea lui decât sa primesc răspuns la a mea.Doar nu era sa dezvălui planurile mele atâta timp cât eram priviți cu atenție de viermii care stăteau afara de paza lăsând ușa deschisa.
-"Sunt mesagerul.Au trimis vorba lui David ca ai fost capturata iar eu sunt cel care trebuie sa vina sa vadă dacă asa este."Tonul ii era calm,expresia fetei la fel,dar știam ca ascunde nervozitate în spatele ochilor săi roșii.
-"Ei chiar cred ca David va negocia?Sunt idioți."Îmi rostogolesc ochii incrucisand mâinile la piept.
Arcuieste o sprânceana la mine parca vrând sa îmi transmită cat de idioata sunt eu în schimb.
-"De ce nu ar face-o?"
-"Pentru ca..eu sunt..adică nu sunt pentru el..ei cred ca el nu știe.."
Ce naiba ma bâlbâi asa?Întrebarea lui ma pusese în dificultate iar eu nu știam cum sa ii răspund.Nu aveam un răspuns logic de ce David ar face vreo negociere pentru mine.
-"Vreau sa zic ca ar face bine sa stea pe fundul lui și sa ii spună lui Seth sa ducă dracului."
Rick clatină din cap ridicându-si colturile gurii într-un zâmbet mic dar destul cat sa îl observ.Nu înțeleg de ce era asa calm..
-"Asta vrei?"Ma întreabă el.
-"Sigur!"Răspund imediat."David nu are de ce sa se pună în pericol pentru mine.Are alte destine de vânat.."Un nod mi se pune în gat când pronunț ultimele cuvinte dar îl înghit repede zgomotos.
-"Pari a fi geloasa pe ceva ce nu înțelegi.."
-"Eu?Geloasa?Pff.."Pufnesc rostogolind ochii și sperand sa îmi iasă bine teatrul.Oare sunt geloasa?Nu..Huh?nu..sigur nu..
De data asta însă Rick zâmbea cu toată gura.Ceea ce ma scoate din sărite.
-"Stai departe de orice provocare."Ma sfătuiește Rick și doar ma incrunt confuza.
-"Ce te face sa crezi ca.."
-"Eva,te știu cum ai reacționat în casa lui David."Îmi întrerupe el cuvintele."Nici pe Seth nu îl poți doborâ ușor.Lasa-ne pe noi sa rezolvam asta și sa te scoatem de aici."
Cu siguranță..nu!Nu aveam de gând sa stau întinsă pe spate așteptând ca David și Rick sa facă pe eroii pentru mine.Nu asta era planul meu!
-"Nu promit nimic.Daca se ivește ocazia.."
-"Fă-o să nu se iveasca."Ma întrerupe iar dar de data asta mârâi.
Cu astea fiind zise,Rick părăsește încăperea lăsându-ma iar închisă aici pentru Dumnezeu știe cat timp.

~.~.~

Abia după multe ore de singurătate, în care știam camera pe de rost, cineva s-a gândit ca ar fi dragut sa ma și hrănească asa ca cel la care ma predasem intra în încăpere cu o tava plina cu mâncare.Ne zâmbim unul altuia și o pune jos lângă mine.La rândul meu o iau și mi-o pun pe picioare începând sa mănânc calm deși la foamea pe care o aveam îmi venea sa bag tava cu totul în gura.
-"Cum te numești?"Il întreb cu gura plina.
-"Marcus."Răspunde în timp ce se așeza lângă mine uitându-se la fel ca Rick la mâncare de parca îl durea ceva.
-"Mersi de mâncare Marcus."Ii zâmbesc sincer.
-"Nu ai pentru ce.Parte din înțelegere a fost sa te hrănim corect."Îmi face cu ochiul jucăuș.
-"Și ce altceva a mai fost parte din înțelegere?"Il întreb starnindu-mi curiozitatea.
-"Sa te hrănim,sa nu te muscam,sa nu ne atingem de tine,"Își ridica sprâncenele în direcția mea."Sa nu te lovim."
-"Practic nimic."
-"Exact."Concluzionează el parca puțin dezamăgit.Imi plescai limba mulțumită de savoarea plăcută a mâncării.Cel puțin nu primesc pâine cu apa ca alți deținuți.Ma consideram norocoasa sa am în fata un meniu parca de restaurant.Cand m-am considerat destul de plină las tava jos lângă mine și ma sucesc către interlocutorul meu.
-"Crezi ca as obține o audienta la Seth?"
-"Poți dar eu zic mai bine sa stai potolita.
Seth nu este Regele.Nu are conștiință și nici inima mare."Ia tava și se îndreaptă către ieșire.
-"Și totuși lucrezi pentru el.."Ii spun înainte sa îmi dau seama ca ar fi fost mai bine sa tac.
Nu spune nimic,nici nu se întoarce către mine ci doar clatină din cap și iese pe ușa.

Sângele Evei (Completa)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum