My life - The beginning

Capitolul 5

În ziua următoare, de dimineață Harry nu mai era lângă mine. Am rămas puțin trista, recunosc. Am adormit cu el ținându-mă în brate și as fi vrut sa ma trezesc la fel. Ceva ma atrage la el și nu înțeleg ce. Nu cred ca e bine. El e mai mare. M-a băgat un băiat în seama și pe mine și a trebuit sa fie și el cu 5 ani mai mare. De ce nu putea sa aibă 18, sau cel mult 19? Ar fi fost mult mai ușor. Când mia atins abdomenul pielea mi sa făcut de găină. Îmi provoacă senzații ciudate pe care nu le-am mai simțit cu nimeni. Poate ca am citit doar în cărți. Si nu e ca și cum nu as știi despre ce e vorba, doar ca acum e real și e ciudat. Si mi-a strâns sânul în mana.. e prea îndrăzneț, dar mi-a plăcut...puțin. Ma simțeam asa doar când citeam ceva pentru adulți... Doamne sunt o ciudata. Trebuie sa stau departe de el, nu vreau probleme.

Am petrecut restul weekend-ului uitându-mă la televizor, citind, mâncând și dormind. Asta obișnuiesc eu sa fac în weekend. E luni și astăzi o sa îmi cunosc noii colegi. Sunt emoționata, dar abia aștept. Sper sa ma dau bine cu toată lumea și cine știe poate o sa îmi fac prieteni. Am uniforma, deci nu îmi place. La vechea școală ma îmbrăcam cum vroiam. Aici ne putem îmbrăca cum vrem doar o data pe săptămână. Vinerea. E aiurea. Uniforma e alcătuită dintr-o fusta roșie în carouri, un tricou negru, niște șosete negre pana la genunchi și o vesta tot neagra pe care scrie numele scolii cu rosu. Măcar nu e urata și pot sa ma încalț cu ce vreau. Adică niște Vans negri cu alb. Mi-am lăsat parul pe spate, mi-am luat geanta și am plecat.

***

La fiecare ora trebuia sa ma prezint. Sunt tratata ca și fata cea noua, cum aici nu mai vin elevi noi de mult. Toti știu cine sunt și asta e ciudat. Se uita la mine de parca au văzut o fantoma. Nu am vorbit cu nimeni azi și stau singura în banca, prima banca. Nimeni nu sa așezat lângă mine și asta ma face sa ma simt prost. Poate o sa fiu iar fata cea singuratica, din nou. Gândul asta ma face sa ma întristez.

După terminarea orelor am mers direct acasă. Mama m-a întrebat cum a fost la scoală și am zis ca bine. E doar prima zi. Știu ca am așteptări mari, dar chiar as vrea sa am măcar o prietena, una buna.

Restul săptămânii a decurs normal. Îmi plac noii profesori și lor le place de mine. Sunt foarte activa la ore. Este vineri și ma pregăteam sa plec acasă, când l-am văzut pe Kevin rezemat de mașina lui. M-am îndreptat spre el și m-a luat în brate dându-mi un pupic pe obraz.

- Ce bine arătam azi, Evelyne. - Spune și ma face sa ma învârt. Purtam o pereche de blugi negri cu talie înalta, un top cu linii negre și albe și Vans. Nu ma dezlipesc de ei. Îmi plac asa de mult.

- Mersi. Pot sa ma îmbrac asa doar vinerea. Nu îmi place place asta, deși uniforma e draguța. - Zic și fac o fata trista. El doar se amuza, dar eu chiar sufăr ca nu ma pot îmbracă cum vreau mereu.

- Ce faci acum? Poți veni pana la mine? Pot sa iți arat apartamentul unde stau.

- Nu o sa fac nimic. Pot veni, doar ca trebuie sa anunț acasă.

- Urca poți suna pe drum. Sigur poți veni, și dacă nu vii oricum. - Mi-a deschis ușa mașinii și am intrat. Normal ca ma-s duce chiar dacă nu m-ar lasă. Nu îmi pot interzice sa stau cu el, doar e fratele meu. Am observat în ultimul timp ca ei nu își prea mai vorbesc, e o tensiune intre ei și nu înțeleg de ce. Kevin e copilul lor, ar trebui sa fie totul bine. Am sunat acasă și mama mi-a zis sa fiu acasă la 3. Imposibil, dar am zis ca da. Eram pe o strada asa frumoasa și blocurile erau mari și frumoase. Pare scump sa locuiești aici.

- Nu e scump sa stai aici, Kev?

- Nu mult și oricum stau cu Harry. Apartamentul e al nostru, e cumpărat. - Oare Harry e acasă? Nu ar trebui sa ma gândesc la Harry acum, ce e cu mine? A parcat mașina la subsol și ne-am îndreptat spre lift. Oh nu, nu merg cu liftul.